Hosta lui Siebold

Hosta sieboldii este o specie mică, cu frunze înguste, originară din Japonia, și e ușor de confundat cu Hosta sieboldiana pe eticheta unei plante, pentru că numele diferă printr-o singură literă. Nu sunt aceeași plantă. Hosta sieboldiana este uriașul cu frunze late, cutate, albastru-cenușii, care crește într-o pernă cât o roabă; Hosta sieboldii rămâne compactă, cu frunze simple, verde-mediu, lanceolate, rareori mai lungi de 15 cm, potrivit RHS. Dacă planta ta este mică, dreaptă și formează tufe, în loc să se întindă și să fie albastră, aproape sigur ai specia descrisă aici, sau unul dintre numeroasele soiuri obținute din ea.

O specie devenită zeci de soiuri

Hosta sieboldii este planta-mamă, direct sau prin formele ei panașate, pentru un lung șir de soiuri mici de grădină: selecții cu margine albă precum f. alba, forme cu centru auriu precum 'Kabitan' și alți hibrizi cu frunze înguste își au toți originea în această specie și în variantele ei naturale. Taxonomia de bază GBIF listează o jumătate de duzină de sinonime sub vechile denumiri Funkia și Hemerocallis, semn al cât timp această plantă a circulat prin grădinile occidentale sub etichete diferite, înainte de a se stabili ca Hosta sieboldii. Dacă eticheta unei pepiniere spune Hosta 'Kabitan' sau o altă hosta mică, cu margine albă sau aurie, planta pe care o cultivi împarte aceeași origine și aceeași cultură de bază descrisă mai jos.

Specia sălbatică poartă frunze înguste, lanceolate, cu centre verde-mediu, uneori cu o margine subțire albă, pe o plantă care formează tufe și rămâne compactă în comparație cu majoritatea hostelor de grădină. Această statură mai mică este exact ce o face utilă: se potrivește într-un colț umbrit sau un ghiveci modest, unde un soi cu frunze mari ar copleși spațiul.

Umbra și umiditatea de care depinde

Oferă hostei lui Siebold semiumbră; un loc orientat spre nord, est sau vest funcționează bine, potrivit RHS, ferit de vânt rece și uscat. Umbra deplină îi convine și ea, deși înflorirea și culoarea frunzelor sunt de obicei cele mai bune cu ceva lumină filtrată de dimineață, nu umbră adâncă și uscată sub conifere sau arbuști persistenți.

Solul trebuie să rămână umed, dar bine drenat: RHS listează argila și lutul ca potrivite, cu un pH acid spre neutru. Solul uscat se vede repede prin îngălbenirea marginilor frunzelor, în timp ce solul îmbibat cu apă putrezește coroana peste iarnă, așa că scopul este umiditate constantă, fără apă stagnantă. Încorporarea de compost de grădină sau gunoi de grajd bine descompus la plantare, plus menținerea unui strat de mulci la suprafață după aceea, ajută această plantă mai mult decât aproape orice alt pas.

Udarea pe parcursul sezonului de creștere

Verifică solul la o adâncime de circa 15 cm în perioadele secetoase și udă când începe să se usuce acolo, nu doar la suprafață. Ghivecele se usucă mai repede decât solul deschis și au nevoie de udare mai frecventă vara, întrucât o hosta în container nu are nicio rezervă de sol umed din jur din care să se aprovizioneze.

Diviziunile noi au nevoie de atenția cea mai mare: udă-le bine la plantare și menține solul constant umed până când rădăcinile se restabilesc, ceea ce durează de obicei câteva săptămâni după plantarea de primăvară sau de sfârșit de vară.

Războiul cu melcii și limacșii

Melcii și limacșii sunt problema principală a dăunătorilor pentru hoste, iar frunzele subțiri, simple, verzi ale hostei lui Siebold se află la capătul mai vulnerabil al spectrului. Soiurile de hosta mai groase, cutate sau albastru-cenușii trec cu mult mai puține daune decât cele cu frunze subțiri, lucioase, verde-aprins sau aurii, așa că, dacă presiunea melcilor este mare în grădina ta, această specie cu frunze înguste va avea nevoie de o apărare mai activă decât un hibrid albastru cu frunze groase plantat alături.

Momentul contează mai mult decât orice produs anume: daunele sunt cele mai mari la începutul primăverii, când lăstarii noi apar și oferă cea mai moale și mai atractivă creștere a anului. Barierele fizice ajută cel mai mult în acel stadiu: bandă de cupru în jurul ghivecelor, mulci din pietriș sau coji de ou sfărâmate în jurul coroanelor, și ridicarea plantelor cultivate în container pe suporturi, astfel încât melcii să depună mai mult efort pentru a ajunge la frunziș. Distanța mai mare între plante reduce și ea problemele, pentru că elimină punțile de frunze suprapuse care le permit melcilor să se deplaseze nevăzuți între tufe. Granulele anti-melci pe bază de fosfat feric sunt opțiunea chimică preferată de RHS acolo unde barierele fizice nu sunt suficiente, fiind mai puțin dăunătoare pentru animale de companie și faună sălbatică decât produsele pe bază de metaldehidă. Plantele cultivate în container pot atrage și viermele-alb-al-viței-de-vie, ale cărui larve se hrănesc cu rădăcinile sub nivelul substratului; o tufă în ghiveci care arată bolnăvicios merită scoasă și verificată.

Divizarea tufei

RHS listează divizarea pentru Hosta sieboldii la sfârșitul verii sau la începutul primăverii, înainte sau imediat după ce frunzele se desfac. Scoate toată tufa și desparte-o cu o cazma ascuțită sau cu două furci sprijinite spate în spate, urmărind diviziuni care păstrează fiecare unu-trei muguri sănătoși. Diviziunile mai mici durează mai mult să ajungă din nou la o dimensiune bogată în flori, așa că, dacă vrei ca noile tufe să înflorească din nou repede, alege mai puține bucăți, dar mai mari.

Divizarea este și singura metodă sigură de a înmulți exact modelul de frunză cu margine albă sau centru auriu al unei forme cu nume. Sămânța este posibilă, iar răsadurile spontane chiar apar într-un strat de-a lungul anilor, dar rareori repetă panașarea plantei-mamă, revenind în schimb la un frunziș simplu verde.

Cultivarea Hosta sieboldii în ghivece

Dimensiunea compactă a acestei specii o face una dintre cele mai potrivite hoste pentru cultivarea în container. RHS recomandă un ghiveci cu diametru de 30-45 cm, cu găuri de drenaj bune, umplut cu compost universal fără turbă sau un amestec pe bază de lut precum John Innes Nr. 3, cu partea de sus a rădăcinilor plantată la același nivel la care stătea în ghiveciul anterior.

Ridică ghiveciul pe suporturi, în loc să-l așezi direct pe pavaj, ceea ce încetinește melcii și îmbunătățește drenajul în același timp. Udă mai des decât o plantă din sol vara, hrănește lunar cu un îngrășământ lichid general cât timp planta este în creștere activă și mută ghiveciul într-un loc ferit, lângă un zid sau un gard, iarna, astfel încât substratul să nu rămână îmbibat cu apă și să înghețe complet în jurul rădăcinilor.

Rezistență, căprioare și îngrijire de iarnă

RHS clasează Hosta sieboldii ca H7, cea mai înaltă categorie de rezistență a sa, ceea ce înseamnă că plantele stabilite în sol supraviețuiesc sub -20°C fără protecție. Principalul risc de iarnă nu este gerul, ci umezeala: solul îmbibat, prost drenat în jurul unei coroane în repaus are șanse mai mari să provoace putrezire decât gerul să provoace daune directe. Dacă un îngheț târziu și puternic amenință lăstarii tineri și fragezi care apar primăvara, acoperirea lor peste noapte cu două sau trei straturi de vată horticolă este suficientă pentru a-i proteja.

Căprioarele reprezintă o amenințare reală acolo unde sunt prezente în număr mare: pasc frunzișul de hosta și pețiolii frunzelor, iar nicio hosta, inclusiv această specie, nu este în mod sigur rezistentă la căprioare. Un gard sau o incintă în jurul unui strat prețios sunt mai sigure decât orice substanță repelentă acolo unde presiunea căprioarelor este mare.

Flori și toxicitate pentru animale

Din mijlocul spre sfârșitul verii, Hosta sieboldii scoate tulpini florale de până la 60 cm, purtând flori mov, în formă de pâlnie, un afișaj mai palid și mai discret decât unii hibrizi de hosta cu flori mari, dar constant și de lungă durată pe o tufă stabilită.

ASPCA listează hosta ca toxică pentru pisici, câini și cai, cu saponinele drept principiu toxic; ingestia poate provoca vărsături, diaree și apatie. Frunzele au gust amar, ceea ce limitează cât ar putea mânca un animal de companie curios, dar o grădină sau o terasă cu câini sau pisici care mestecă frunziș nu este locul potrivit pentru o tufă neprotejată.