Verbină de grădină

O singură plantă, două nume științifice

Verbina care umple un coș suspendat sau se revarsă peste marginea unui ghiveci de terasă, cu capitule florale dense, în formă de stea, este de obicei vândută sub numele de Glandularia x hybrida sau Verbena hybrida, iar ambele etichete descriu aceeași plantă. Taxonomia de bază actuală a GBIF acceptă Verbena hybrida Groenland și Rümpler ca nume valid și tratează Glandularia hybrida drept sinonim, în timp ce International Plant Names Index înregistrează mișcarea opusă: botaniștii Nesom și Pruski au mutat cândva formal acest hibrid în Glandularia, doar pentru ca tratamentele taxonomice mai recente să îl readucă în Verbena. Dezacordul există pentru că acesta este un hibrid de grădină din secolul al XIX-lea, publicat prima dată în 1873 după o ilustrație de pepinieră, nu după un exemplar cules din sălbăticie, așa că nu există nicio populație naturală, nicăieri, care să tranșeze disputa. Indiferent ce nume stă pe eticheta plantei, cultivi aceeași plantă joasă, întinsă, de răsad de sezon, cu ciorchini de flori mici, cu cinci petale, în roșu, mov, roz, albastru, alb și combinații bicolore.

Port de creștere și alegerea unui tip

Verbina de grădină crește în două porturi distincte, iar a ști pe care l-ai cumpărat determină unde îi este locul. Soiurile agățătoare trimit tulpini târâtoare care se înrădăcinează oriunde ating solul umed, rămânând sub 25 cm înălțime, dar întinzându-se pe 30 până la 61 cm, motiv pentru care domină coșurile suspendate, jardinierele și marginea ghivecelor înălțate. Tipurile drepte, stufoase, își țin ciorchinii de flori deasupra frunzișului și ajung mai aproape de 50 cm înălțime, mai potrivite pentru fața unei borduri sau centrul unui ghiveci mixt. Ciupește vârfurile de creștere ale plantelor tinere la plantare, indiferent de tip: lăsată în voia ei, verbina de grădină tinde să crească desfrunzită la bază, cu florile grupate la vârfurile tulpinilor, în loc să se ramifice într-o tufă plină. Ciorchinii de flori se deschid de la sfârșitul primăverii până toamna, fiecare capitul rotunjit având până la aproximativ 7 cm în diametru și fiind alcătuit din flori mici, cu cinci petale, care continuă să apară atât timp cât florile ofilite sunt îndepărtate.

Lumină și amplasare

Soarele deplin nu este negociabil pentru această plantă. Clemson Extension este direct în privința asta: verbina are nevoie de un loc care primește soare direct pe toată durata zilei, iar făinarea se dezvoltă exact acolo unde plantele nu primesc suficientă lumină. Șase sau mai multe ore de soare direct zilnic mențin creșterea compactă și înflorirea continuă; la umbră parțială, tulpinile se întind, înflorirea se rărește, iar riscul de făinare crește. RHS acordă speciei ratingul de rezistență H3, ceea ce înseamnă că supraviețuiește afară doar în iernile blânde, de coastă, din Marea Britanie, până la aproximativ -5 până la 1°C; oriunde este mai frig, este cultivată ca răsad de sezon cald și înlocuită în fiecare an, deși persistă ca o perenă adevărată, de scurtă durată, în zonele USDA 9 până la 10. Un loc adăpostit, cu circulație bună a aerului între plante, mai degrabă decât un strat înghesuit, menține frunzișul uscându-se rapid după ploaie sau udare.

Sol și plantare

Verbina de grădină tolerează soluri de argilă, lut și nisip atât timp cât drenajul este bun; ce nu poate supraviețui este băltirea apei, care aduce putrezirea rădăcinilor și a coroanei în câteva săptămâni. NC State Extension listează un interval de pH de la acid la neutru, sub 8,0, așa că testarea este rareori necesară în afara locurilor natural alcaline. Încorporează compost în argila grea pentru a deschide structura, iar pe sol foarte nisipos așteaptă-te să fertilizezi mai des, deoarece nutrienții se scurg repede. Lasă loc generos între plantele tinere: doar tipurile agățătoare se pot întinde peste 60 cm până la mijlocul verii, iar plantațiile înghesuite rețin umiditatea în jurul frunzișului și încurajează făinarea și mălura care prosperă în aer stătut. Așază coroana la nivelul solului din jur; plantarea prea adâncă este un mod frecvent de a provoca putrezirea coroanei la o plantă care altfel ignoră neglijența.

Udarea

Verbina de grădină stabilită în teren deschis este destul de tolerantă la secetă și adesea nu are nevoie de udare suplimentară dincolo de aproximativ 2,5 cm de ploaie sau irigare pe săptămână, în perioada de înflorire activă; evită stropitorile de deasupra, care udă frunzișul și favorizează bolile, și udă mai degrabă la bază. Ghivecele se comportă complet diferit: amestecul de ghiveci se usucă repede la soare deplin, așa că verifică primii 2,5 cm de substrat cu un deget și udă bine de fiecare dată când se simte uscat, ceea ce poate însemna verificări zilnice pe vreme caldă. Verbina proaspăt plantată, de oricare tip, are nevoie de umiditate constantă în primele câteva săptămâni, cât timp rădăcinile se stabilesc, înainte de a trece la regimul tolerant la secetă pe care îl pot suporta plantele stabilite.

Hrănire și îndepărtarea florilor ofilite, pentru înflorire continuă

Verbina de grădină înflorește continuu de la sfârșitul primăverii până toamna doar dacă florile ofilite sunt îndepărtate regulat; lăsată să facă semințe, un ciorchine încetează să mai producă muguri noi. Când o plantație arată obosită la mijlocul verii, taie întreaga plantă cu aproximativ un sfert din înălțimea și lățimea ei, ud-o bine și hrănește-o ușor: Clemson Extension notează că plantele tratate astfel revin la înflorire în două până la trei săptămâni. Plantele de bordură care cresc într-un sol rezonabil rareori au nevoie de mai mult decât un îngrășământ complet, precum 16-4-8, aplicat la mijlocul sau sfârșitul primăverii și din nou după acea tundere de vară. Verbina cultivată în ghiveci este mai flămândă: pentru că udarea frecventă spală rapid nutrienții dintr-un volum mic de substrat, un îngrășământ lichid bogat în potasiu, de tipul celor vândute pentru roșii, aplicat lunar, începând la o lună după plantare, menține producția de flori ridicată.

Dăunători, boli și siguranța animalelor de companie

Afidele, tripșii, musca albă și melcii sunt vizitatorii obișnuiți; păianjenii roșii devin o problemă reală mai ales pe plantele deja stresate de secetă, așa că o udare constantă pe timp de caniculă face dublu serviciu, și de prevenire a dăunătorilor. Făinarea, văzută ca un praf alb pe suprafața frunzelor, este cea mai comună boală și își are originea directă în lumina insuficientă sau în aerul stătut, înghesuit. În condiții constant umede, mălura provocată de botrytis poate face florile să se brunifice, cu o creștere cenușie, pufoasă, iar putrezirea rădăcinii sau a coroanei, provocată de Pythium sau Rhizoctonia, urmează oricărui sol care rămâne îmbibat. Nimic din toate acestea nu este de obicei grav dacă soarele, spațierea și drenajul sunt corecte de la început; Missouri Botanical Garden acordă speciei ratingul de a nu avea probleme serioase de insecte sau boli în condiții tipice de grădină, iar căprioarele tind să o ignore. În privința siguranței animalelor de companie, baza de date ASPCA cu plante toxice și netoxice nu are o înregistrare dedicată pentru Verbena hybrida sau Glandularia hybrida, sub niciunul dintre nume, așa că tratează statutul ei ca neconfirmat, în loc să presupui că este sigură de mestecat pentru pisici, câini sau cai.

Propagare și iernat

Majoritatea soiurilor de răsad se cultivă din sămânță semănată în casă cu opt până la zece săptămâni înainte de data ultimului îngheț, sau semănate direct afară după trecerea gerului, în zonele mai calde; RHS recomandă semănatul la aproximativ 21°C pentru o germinare fiabilă. Soiurile denumite, crescute din sămânță, nu reproduc întotdeauna fidel culoarea florii plantei-mamă, așa că grădinarii care vor o repetare exactă iau butași verzi primăvara sau la începutul verii, sau butași semilignificați spre sfârșitul verii, pentru a duce mai departe o plantă preferată peste iarnă, în casă. În afara zonelor USDA 9 până la 10, unde verbina de grădină supraviețuiește afară ca o perenă adevărată, de scurtă durată, tratează planta ca pe o anuală: lasă gerul să încheie afișajul, ridică plantele din ghivece în casă înainte de primul îngheț puternic, sau ia butași la sfârșitul verii, ca poliță de asigurare, în loc să încerci să ierni toată planta în pământ.