Crin-de-o-zi portocaliu

O floare care se deschide pentru o singură zi

Floarea care dă numele acestei plante ține exact o zi: se deschide dimineața, se ofilește până seara și este înlocuită a doua zi de un alt mugur, mai departe pe aceeași tulpină florală. Hemerocallis fulva este crinul-de-o-zi portocaliu-arămiu, în formă de trompetă, care mărginește șanțurile de autostradă, aleile vechilor case de la țară și terenurile abandonate în cea mai mare parte a Americii de Nord, de obicei într-un loc pe care nimeni nu l-a plantat sau udat. Fiecare floare are între 5 și 12 cm în diametru, portocalie spre portocaliu-roșiatic, cu o nervură mediană mai deschisă pe fiecare tepală și un gâtlej mai închis, roșiatic, care se estompează spre galben în centru. Dacă planta din fața ta înflorește dintr-o tufă deasă de rizomi, nu formează niciodată o capsulă cu semințe și arată exact ca orice alt crin-de-o-zi de pe marginea drumului din zonă, este aproape sigur specia sălbatică, nu un cultivar cu nume.

Nu este crinul-de-o-zi din pepinieră

Pepinierele vând mii de hibrizi de Hemerocallis, obținuți pentru margini creponate, ochi contrastanți, reînflorire și culori de la aproape alb la aproape negru; baza de date de plante NC State Extension îi listează separat, ca Hemerocallis hybrida, pentru a-i deosebi de specia sălbatică. Hemerocallis fulva este părintele mai simplu din spatele multor astfel de amelioări, o floare portocalie, simplă, fără pete, fără creponarea sau gama de culori a unui hibrid modern, vândută sau găsită sub nume precum crin-de-o-zi arămiu, crin-de-o-zi portocaliu sau crinul de șanț. Forma cu flori duble, vândută sub numele 'Kwanso', cu tepale suplimentare înghesuite în centru, este o varietate a aceleiași specii și se răspândește exact la fel. Un hibrid de crin-de-o-zi plantat într-un strat rămâne unde a fost pus; această specie nu, iar acest lucru contează mai mult decât culoarea florii atunci când decizi dacă să o plantezi intenționat.

Un sistem radicular construit să se răspândească fără sămânță

Clona portocalie găsită în cea mai mare parte a Americii de Nord este un triploid, purtând trei seturi de cromozomi în loc de două, ceea ce o face funcțional sterilă, rareori sau niciodată nu formează sămânță viabilă, indiferent câte flori se deschid în fiecare vară. Toată răspândirea ei vine în schimb de sub pământ, printr-o rețea de rizomi groși care scot noi evantaie de frunze și se umflă ici și colo în rădăcini tuberoase de rezervă. O tufă lăsată netulburată câțiva ani se lărgește constant, pe măsură ce acești rizomi se extind spre exterior, iar orice bucată de rădăcină sau rizom rămasă în sol după săpat poate reîncolți singură într-o plantă nouă. Această combinație, fără sămânță, dar cu un sistem radicular agresiv și greu de eliminat, este ceea ce i-a permis să colonizeze marginile drumurilor, șanțurile și grădinile neîngrijite de când a fost adusă din Asia.

Lumină, sol și amplasare

Dă-i soare din plin, șase ore sau mai mult de lumină directă pe zi, pentru înflorirea cea mai bogată, deși înflorește acceptabil și la semi-umbră, cu doar două până la șase ore de soare direct. Solul este aproape neimportant: NC State Extension notează că preferă un sol lutos, bine drenat, cu ceva materie organică, dar tolerează fără probleme un teren sărac și compactat, motiv pentru care prosperă pe acostamente cu pietriș și pe pământ argilos de umplutură unde puține alte plante supraviețuiesc. Drenajul bun contează mai mult decât fertilitatea. Acolo unde scopul este să o ții sub control, nu să o lași liberă, plant-o într-un ghiveci mare, fără drenaj spre solul deschis, același truc folosit pentru mentele agresive, pentru că un ghiveci cu găuri de drenaj așezat pe sol deschis tot lasă rizomii să scape în stratul din jur.

Plantare, divizare și îngrijire de bază

Așază diviziunile noi de rizom cu coroana la nivelul solului sau puțin sub el și udă-le bine; tufele stabilite au apoi nevoie de puțin în plus față de o udare obișnuită de grădină și trec ușor peste perioadele scurte de secetă odată înrădăcinate. Missouri Botanical Garden Plant Finder recomandă divizarea tufelor odată ce devin prea dese, pentru a menține înflorirea viguroasă, ceea ce pentru o plantă de această mărime funcționează și ca metodă de control al răspândirii, dacă diviziunile în plus sunt puse în ghivece sau eliminate, nu replantate în apropiere. Tăierea zilnică a florilor ofilite menține o tufă plantată cu aspect îngrijit, iar tăierea tulpinii florale după terminarea înfloririi o ordonează în plus, fără să afecteze înflorirea din anul următor, pentru că noua creștere din sezonul viitor vine din coroană și rădăcini, nu din tulpina veche.

Controlul sau eliminarea unei pete stabilite

O pată stabilită de ani de zile nu este de obicei un proiect de un singur sezon, din același motiv pentru care este greu de gestionat de la început: orice fragment de rizom rămas după săpat poate reîncolți. Sapă cât mai mult posibil din masa de rădăcini, lucrând spre exterior de la evantaiele vizibile de frunze, nu presupunând că rădăcinile se opresc unde se oprește frunzișul, și așteaptă-te ca unele evantaie să reapară în primăvara următoare din fragmente omise. Acolo unde săparea unei pete mari, de pe marginea drumului sau de pe o pantă, nu este realistă, cositul repetat înainte de înflorire nu o va elimina, dar încetinește viteza cu care câștigă teren nou prin rizomii în extindere, și menține tufa să nu arate năpădită. Pentru că nu se răspândește prin sămânță, o pată complet săpată și nereplantată din altă parte nu va reveni din sămânță purtată de vânt, așa cum ar face o buruiană adevărată, ci doar din rădăcini rămase în sol.

Muguri comestibili și un avertisment pentru pisici

Mugurii florali neînfloriți sunt un aliment cunoscut în bucătăria chinezească, prăjiți rapid la wok, proaspeți, sau uscați ca "ace de aur", deși acesta este un detaliu pentru bucătărie, nu un motiv să o plantezi unde nu este dorită. Avertismentul practic mai important este pentru proprietarii de pisici: ASPCA listează crinul-de-o-zi portocaliu drept toxic pentru pisici, cu vărsături, letargie și posibilă insuficiență renală din orice parte a plantei, în timp ce îl clasifică netoxic pentru câini și cai. Pisicile sunt neobișnuit de sensibile la Hemerocallis, iar chiar și o cantitate mică de polen sau câteva mușcături dintr-o petală sau frunză pot declanșa o leziune renală acută, așa că o gospodărie cu o pisică ce roade plantele de interior sau frunzișul de grădină este motiv suficient să ții acest crin-de-o-zi, sau orice flori tăiate din el, departe de ea.