Hortensie netedă

Hydrangea arborescens este un arbust foios originar din estul și centrul-nordul Statelor Unite, cultivat pentru ciorchinii mari, rotunzi, de flori albe pe care îi scoate din vara devreme înainte. Spre deosebire de formele cu cap rotund sau tip dantelă ale Hydrangea macrophylla, această specie înflorește pe lemnul crescut chiar în primăvara respectivă, așa că întreaga plantă poate fi tăiată drastic la sfârșitul iernii fără să piardă o singură floare. Compromisul, mai ales la soiul mai vechi 'Annabelle', este că un arbust construit în întregime din creștere nouă, moale, nu poate întotdeauna susține un cap de floare enorm odată ce se umple cu apă de ploaie. Merită știut ce soi este plantat și cum a fost amelioarat înainte de a decide cum, sau dacă, să-l legi în araci.

Arealul nativ și denumirile mai vechi

Plants of the World Online listează arealul nativ al Hydrangea arborescens ca zona central-nordică și estică a SUA, unde crește ca arbust de subarboret de-a lungul malurilor de râu, versanților stâncoși și marginilor pădurilor deschise. Denumirile populare mai vechi reflectă acel habitat și scoarța sa: "sevenbark", pentru felul în care straturile exterioare se desprind în fâșii subțiri, răsucite, de culori diferite, sau hortensie sălbatică, pentru forma simplă, cu flori albe, găsită crescând sălbatic cu mult înainte ca pepinierele să o selecteze într-un arbust de grădină. O serie de sinonime botanice apar în cataloage și fișe de ierbar mai vechi, inclusiv Hydrangea arborescens f. sterilis, mutația sălbatică cu capete de flori complet sterile, care a dat în cele din urmă naștere soiului 'Annabelle'.

Alegerea unui soi: Annabelle, Incrediball și Invincibelle

'Annabelle' a fost găsită crescând sălbatic lângă Anna, Illinois, și introdusă pentru capetele ei uriașe, complet sterile, de 20-30 cm diametru, purtate pe tulpini nu mai groase decât cele pe care specia originală a trebuit vreodată să le susțină. Această nepotrivire dintre greutatea florii și rezistența tulpinii este singurul defect real al plantei și a condus la decenii de ameliorare. 'Incrediball' (vândut sub numele comercial Abetwo) și soiul roz 'Invincibelle Spirit', împreună cu succesorii săi, au fost selectate special pentru tulpini mai groase și mai rigide, care poartă capete la fel de mari drept, chiar și printr-o furtună de vară, în loc să le răstoarne peste mulci. Oricine s-a luptat cu un 'Annabelle' care se lasă poate rezolva problema la nivel de ameliorare, nu doar prin tăiere, trecând la 'Incrediball' sau la un roz recent din seria Invincibelle.

Lumină, sol și umiditate

Oferă-i semiumbră, lumină pestriță de pădure sau un loc cu soare dimineața și umbră după-amiaza. Soarele direct este tolerat, dar doar acolo unde solul rămâne constant umed; într-un strat expus și fierbinte, aceeași plantă are nevoie de udare în fiecare săptămână secetoasă, nu doar de o udare adâncă ocazională, cum se descurcă o plantare la semiumbră. Solul în sine ar trebui să fie umed, bine drenat și bogat în materie organică, ideal argilos sau lutos, nu nisip cu drenaj rapid. Spre deosebire de Hydrangea macrophylla, pH-ul solului este aici aproape irelevant pentru performanța plantei: crește fără nicio problemă în sol acid, neutru sau alcalin, așa că ajustarea pH-ului pentru această specie este efort irosit.

Tăierea pe lemn nou

Pentru că fiecare cap de floare se formează pe creșterea din sezonul curent, sfârșitul iernii sau începutul foarte devreme al primăverii, înainte ca mugurii să pornească, este momentul potrivit pentru a tăia drastic hortensia netedă. Reducerea întregii plante la o structură joasă de 15-30 cm deasupra solului în fiecare an o păstrează compactă, încurajează cele mai groase tulpini noi posibile și nu costă nicio floare în acea vară; e exact opusul Hydrangea macrophylla, care își formează mugurii în toamna precedentă și îi pierde la aceeași tăiere. O alternativă mai ușoară, eliminând doar lemnul mort, încrucișat sau degerat și scurtând restul cu circa o treime, păstrează un arbust mai înalt și mai lax, cu capete ceva mai mici, dar mai numeroase. Ambele abordări funcționează; ce nu funcționează este să sari peste tăiere câțiva ani și apoi să te aștepți ca o singură tăiere drastică să repare într-un singur sezon un arbust supracrescut și golit pe alocuri.

De ce se lasă capetele lui Annabelle și cum se oprește

O tăiere drastică anuală face de fapt parte din problema "lăsării" la 'Annabelle': tăierea până la lemn gol forțează în fiecare primăvară un val de tulpini înalte, rapide, complet noi, iar până la mijlocul verii acele tulpini trebuie să susțină un cap de floare care poate cântări de câteva ori mai mult decât o tulpină comparabilă de Incrediball, mai ales odată îmbibat de ploaie. Trei ajustări reduc lăsarea fără a înlocui planta. Întâi, taie la o structură ceva mai înaltă, 45-60 cm în loc de un ciot gol, întrucât o tulpină mai lungă se îngroașă și se întărește mai mult decât una forțată să crească din aproape nimic. Al doilea, hrănește ușor, nu intens: excesul de azot împinge o creștere moale și rapidă, care se îndoaie mai ușor decât creșterea dintr-un sol sărac. Al treilea, înconjoară tufa la începutul sezonului cu inele pentru bujori sau araci legați între ei, împinși în sol înainte ca tulpinile să ajungă la înălțimea genunchiului, astfel încât frunzișul să crească prin grilaj și să-l ascundă; încercarea de a lega o plantă care s-a lăsat deja mai degrabă rupe tulpinile.

Culoarea florilor rămâne albă, indiferent de pH-ul solului

Hydrangea macrophylla este cunoscută pentru că trece de la roz la albastru în funcție de disponibilitatea aluminiului din sol, ea însăși guvernată de pH, iar grădinarii care știu acest truc se așteaptă uneori la același lucru de la hortensia netedă. Nu se aplică aici: florile de Hydrangea arborescens se deschid verzi-pal din mugur, devin albe pe măsură ce se desfac complet și se ofilesc toamna într-un verde-bej ca hârtia, indiferent de pH-ul solului. Soiurile roz din seria Invincibelle își datorează culoarea ameliorării genetice, nu chimiei solului, și nicio cantitate de sulfat de aluminiu sau var de grădină nu va transforma un cap alb de 'Annabelle' în roz sau albastru.

Rezistența la ger și udarea în perioade de stres hidric

Hortensia netedă este una dintre cele mai rezistente hortensii de grădină, tolerând geruri de iarnă de până la circa -35°C, ceea ce o plasează confortabil în grădinile din zona USDA 3, unde Hydrangea macrophylla nu ar supraviețui deasupra solului. Această toleranță la ger nu se traduce și în toleranță la secetă: aceleași tulpini moi și rapide care înfloresc pe lemn nou poartă și frunze mari, subțiri, cu puține rezerve, așa că întreaga plantă se ofilește vizibil în una-două zile de sol uscat, mai ales la soare direct. O hortensie netedă ofilită își revine de obicei în câteva ore de la o udare adâncă, așa că tratează o lăsare la amiază, în căldura verii, ca pe un avertisment timpuriu, nu ca pe o criză, dar nu lăsa solul să se usuce repetat; costă starea generală a plantei chiar și atunci când supraviețuiește.

Toxicitate

ASPCA listează hortensia, inclusiv această specie, ca toxică pentru pisici, câini și cai; principiul toxic este o glicozidă cianogenă concentrată în frunze, scoarță și mugurii florali, iar ingestia provoacă de obicei vărsături, apatie sau diaree, nu intoxicația severă cu cianură pe care termenul ar putea-o sugera. Ține caii la pășunat și câinii care mestecă departe de un gard viu sau strat plantat cu ea și strânge tulpinile tăiate în loc să le lași unde un animal de companie le poate roade scoarța.