Tradescantia verde

Tradescantia fluminensis ajunge fie ca o plantă agățătoare verde simplă, fie ca soiul dungat roz și crem 'Tricolor' (vândut și ca 'Variegata'), ambele purtând aceleași frunze mici, ovale, ascuțite, și florile albe cu trei petale, tipice genului tradescantia. Vrea lumină indirectă puternică, o udare bună odată ce suprafața amestecului s-a uscat și un ciupit din câteva în câteva săptămâni, ca să oprești tulpinile să se dezgolească; tratată astfel, un mic butaș umple un coș suspendat într-un sezon și trece cu vederea peste câte o udare uitată. Singurul lucru pe care nu îl iartă este un strat de grădină într-un climat blând: același obicei de a face rădăcini din orice fragment, care o face atât de ușor de înmulțit pe pervaz, a transformat-o în una dintre cele mai dăunătoare buruieni de acoperire a solului din lume, afară. Ține-o în ghiveci.

O plantă agățătoare braziliană cu reputație de hoinară

Plants of the World Online înregistrează aria nativă a Tradescantia fluminensis ca fiind sud-estul și sudul Braziliei până în nordul Argentinei, unde crește ca acoperire joasă, întinsă a solului și uneori se cațără peste stânci și baze de copaci în pădurea umedă. Numele acceptat de GBIF pentru specie este Tradescantia fluminensis Vell., plasând-o în familia tradescantiilor, Commelinaceae; etichetele mai vechi din pepiniere o vindeau și sub numele Tradescantia albiflora, tratat acum drept sinonim. Se confundă ușor cu verișoara ei Tradescantia zebrina, vândută drept tradescantia zebrată: zebrina are frunze mai late, mai suculente, cu dungi argintii și violet și flori roz, în timp ce fluminensis are frunze mai subțiri, verzi simple sau cu dungi albe, și flori pur albe.

Alegerea unui soi: verde simplu sau dungat

Specia în sine este verde-mediu, uniform, dar majoritatea rafturilor cu plante de interior au 'Tricolor', dungat roz, crem și verde pe fiecare frunză. Forma panașată este cea mai pretențioasă dintre cele două: are nevoie de lumină mai puternică pentru a-și păstra dungile, iar RHS notează în mod special că orice lăstari care revin la verde simplu trebuie tăiați imediat ce apar, întrucât cresc mai repede decât tulpinile panașate și, lăsați nesupravegheați, preiau discret controlul plantei. Specia verde simplă tolerează colțurile mai întunecate și crește vizibil mai repede odată ajunsă acolo. Oricare dintre ele face rădăcini atât de ușor dintr-un butaș, încât un singur ghiveci mic de pornire umple mai multe altele într-un an.

Lumină și amplasare

Lumina indirectă puternică menține frunzele compacte și, la plantele panașate, împiedică dungile roz și crem să pălească spre verde. RHS o recomandă pentru umbră parțială, cu expunere spre est, sud sau vest, atât timp cât lumina este filtrată, nu directă; soarele de amiază nefiltrat, prin geam, arde frunzele cu pete palide, ca de hârtie, mai ales pe frunzișul panașat, mai subțire. Prea puțină lumină alungește tulpinile, rărește distanța dintre frunze și, la 'Tricolor', șterge panașarea în câteva frunze noi, pe măsură ce planta revine la o creștere complet verde, odată ce nu mai primește suficientă lumină pentru a susține pigmentul.

Udare și hrănire

Udă odată ce suprafața amestecului s-a uscat, apoi udă abundent și lasă ghiveciul să se scurgă; tulpinile cărnoase păstrează suficientă umiditate încât una sau două udări uitate lasă planta cu un aspect moale, fără să facă daune de durată. Este cu adevărat tolerantă la neglijare, pentru o plantă de interior, revenind în câteva ore de la o udare bună, deși solul rămas constant ud la baza tulpinilor duce la putrezire mai repede decât orice secetă. Hrănește ușor: un îngrășământ lichid echilibrat, la jumătate din concentrație, la fiecare patru până la șase săptămâni, primăvara și vara, este suficient pentru o plantă care crește repede din foarte puțin, iar o hrănire mai intensă doar produce tulpini lungi și slabe, nu o creștere mai plină.

Ciupit, repornire și înmulțire prin butași

Lăsată în voia ei, fiecare tulpină continuă să se lungească de la vârf, așa că o plantă care începe plină și stufoasă se transformă treptat într-o încâlceală de lăstari lungi, goi, cu frunze doar spre capete. Ciupirea vârfului de creștere chiar deasupra unei perechi de frunze, din câteva în câteva săptămâni pe parcursul sezonului de creștere, forțează lăstari noi mai jos și menține planta densă; sărirea peste acest pas timp de un sezon este cel mai frecvent motiv pentru care o tradescantia arată dezordonat. Chiar și cu ciupit regulat, baza tinde să se dezgolească după un an sau doi, iar remediul mai practic în acel moment nu este mai multă tăiere, ci o repornire completă: ia patru până la șase butași de vârf de câte 2,5 cm, îndepărtează perechea de frunze de jos, și pune-i într-un pahar cu apă, pe un pervaz luminos. Rădăcini albe vizibile apar în câteva zile, iar odată ce ajung la circa 2,5 cm, mai mulți butași înrădăcinați, puși împreună într-un ghiveci, fac instant un coș suspendat plin, mai rapid și mai sigur decât încercarea de a readuce în formă o plantă veche și dezgolită.

Dăunători și greșeli frecvente

Acarienii apar mai întâi ca puncte fine și pânze slabe pe partea inferioară a frunzelor, de obicei la plantele ținute prea cald și prea uscat; o clătire puternică a frunzișului și puțin mai multă umiditate în jurul plantei rezolvă de obicei o infestare ușoară. Păduchii de plante se adună pe creșterea nouă și pe tulpinile florale și se îndepărtează la fel, prin clătire, sau răspund la săpun insecticid dacă persistă. RHS mai listează cochilii lânoase, gărgărițe de viță de vie și tripși drept vizitatori ocazionali, deși consideră specia în general lipsită de boli. Dincolo de dăunători, cele două greșeli cele mai frecvente sunt lăsarea amestecului ud constant, ceea ce putrezește bazele tulpinilor, și neciupirea plantei luni în șir, ceea ce transformă un ghiveci plin într-unul cu tulpini subțiri și goale.

O buruiană invazivă serioasă afară

Aceeași trăsătură care face această plantă atât de ușor de înmulțit pe pervaz, capacitatea de a face rădăcini din aproape orice fragment de tulpină, o transformă în una dintre buruienile de acoperire a solului cele mai dăunătoare oriunde clima îi permite să supraviețuiască afară tot anul. NC State Extension numește Australia, Noua Zeelandă și sud-estul Statelor Unite drept zone grav afectate și listează Portugalia și provinciile nordice ale Africii de Sud printre regiunile unde specia s-a stabilit în afara culturii. În Noua Zeelandă, în special, este o buruiană notorie a solului pădurilor native, formând un covor dens care blochează lumina spre sol și împiedică puieții nativi să se stabilească dedesubt. Fiindcă orice bucată ruptă de tulpină sau rădăcină poate porni o plantă nouă, resturile din grădină nu trebuie niciodată aruncate într-o grămadă de compost afară sau într-un tomberon de deșeuri verzi, într-un climat blând, fără îngheț; pune-le mai degrabă la gunoiul menajer sau lasă-le să se usuce complet pe o suprafață tare mai întâi.

Toxicitate pentru animale de companie și oameni

ASPCA listează această specie drept toxică pentru câini, pisici și cai, cu dermatita de contact drept semn clinic, o reacție cutanată pruriginoasă de la manipularea sevei, nu o otrăvire internă din ingestie. Aceeași sevă poate irita pielea umană la contact repetat, așa că mănușile merită purtate atunci când se iau butași în cantitate mare sau se curăță un petic din grădină. Sensibilă total la îngheț (RHS o clasifică H1C, rezistentă doar la circa 5 până la 10 grade C), trebuie adusă la interior cu mult înainte de primul îngheț oriunde în afara climatelor blânde, fără îngheț, unde are și potențialul de a scăpa din grădină.