Prunul european

Un prun european (Prunus domestica) cumpărat ca puiet cu rădăcină liberă sau moștenit deja rodind într-o grădină este, genetic, el însuși un hibrid stabilizat între corcodul (Prunus cerasifera) și porumbar (Prunus spinosa), motiv pentru care atât de multe soiuri vechi, de la 'Victoria' până la 'Stanley', de tip prună uscată, au fost transmise generații întregi, în loc să fie create de la zero. Înflorește mai devreme decât majoritatea pomilor fructiferi, înainte ca frunzele să iasă complet, iar aceeași înflorire care atrage primele albine ale sezonului este și punctul slab al pomului: un îngheț puternic în timpul înfloririi poate șterge întreaga recoltă. Dă-i un loc însorit și ferit și portaltoiul potrivit pentru spațiul disponibil, iar un pom tânăr începe de obicei să rodească în câțiva ani și continuă zeci de ani.

Mai întâi: prun european sau japonez?

Confirmă ce specie se ascunde în spatele etichetei înainte de plantare. Prunul european (Prunus domestica) este ce cultivă majoritatea grădinilor temperate: fructe ovale cu un strat cerat pe coajă, pulpă care se desprinde curat de sâmbure, și un pom care tolerează veri mai răcoroase decât vara lui. Prunul japonez (Prunus salicina) se coace mai devreme, poartă fructe mai rotunde și mai suculente, și are nevoie de un climat mai cald, plus un polenizator din aceeași specie, întrucât cele două nu se polenizează încrucișat între ele. În cadrul speciei Prunus domestica, unele soiuri precum 'Victoria' și 'Opal' sunt autofertile și rodesc singure, în timp ce altele au nevoie de un al doilea prun european care înflorește în același timp în apropiere; recomandarea University of California Cooperative Extension pune pomii polenizatori la cel mult circa 10-15 m distanță, pentru o polenizare încrucișată sigură.

Amplasament, sol și plantare

Plantează pomii cu rădăcină liberă între sfârșitul toamnei și sfârșitul iernii, cât timp sunt în repaus, sau un pom în container oricând solul se poate lucra. RHS recomandă soare deplin, o poziție ferită de vânt puternic, și un sol umed dar bine drenat, cu un pH de 6-6,5; lutul argilos i se potrivește bine, dar terenul îmbibat cu apă putrezește rădăcinile rapid. Portaltoiul decide dimensiunea finală mai mult decât soiul altoit: cifrele RHS arată pomi pe 'Pixy' la circa 3 m înălțime și 2 m lățime, pe 'St Julien A' la 3,6-4,5 m, iar portaltoiurile viguroase 'Myrobalan B' sau 'Brompton' pot duce un pom independent până la 6 m. Așază punctul de altoire deasupra nivelului solului și tutoruiește pomul tânăr în primii doi ani.

Orele de frig și înghețul

Prunii europeni au nevoie de un frig real de iarnă pentru a înflori la timp: UC Cooperative Extension pune cerința la aproximativ 700-1.000 de ore sub 7°C, între toamnă și umflarea mugurilor, iar sărirea acestei perioade lasă înflorirea întârziată și neuniformă. NC State Extension listează specia rezistentă în zonele USDA 4-9, dar frigul de iarnă nu este riscul real; data timpurie a înfloririi este. RHS clasifică prunul comun H5, tolerând minime de iarnă de -15 până la -10°C, dar floarea deschisă în sine este distrusă de un singur îngheț ușor. Alege un amplasament cu o bună circulație a aerului, nu un buzunar de ger, iar acolo unde un îngheț târziu este probabil, acoperă peste noapte un pom tânăr sau palisat pe perete cu voal horticol în timpul înfloririi, îndepărtându-l ziua, ca polenizatorii să poată încă lucra.

Udare și fertilizare

Udă abundent un pom proaspăt plantat, cam o dată pe săptămână, în primele două veri, cât timp rădăcinile se instalează. Odată instalat, RHS recomandă irigarea mai ales în perioadele de secetă, cele două momente cele mai importante fiind cât timp fructele se umflă la începutul verii și din nou după recoltă, când se formează mugurii de rod ai anului următor. Un mulci de compost de 5-8 cm, ținut departe de trunchi, reduce considerabil necesarul de udare. Nevoile de fertilizare sunt modeste: un mulci de primăvară sau un strat ușor de îngrășământ echilibrat sub coroană este de obicei suficient, întrucât azotul din abundență produce o creștere fragedă care atrage afidele și încetinește vindecarea rănilor la tăierile de fasonare.

Tăierea: momentul contează mai mult decât metoda

Nu tăia niciodată un prun iarna. Ca orice Prunus, este vulnerabil la boala frunzei argintii și la cancerul bacterian, ambele infectând tăieturile proaspete prin aerul umed și răcoros al sezonului; RHS recomandă în schimb modelarea pomilor tineri primăvara și tunderea celor deja instalați la mijlocul verii, când rănile se vindecă cel mai repede și sporii sunt cei mai rari. Cea mai mare parte a fructelor se formează pe pinteni scurți, purtați pe lemn de doi-trei ani, așa că formarea timpurie se concentrează pe construirea acestui sistem de pinteni: UC Cooperative Extension recomandă scurtarea noilor lăstari cu circa jumătate, pentru a forța ramificarea laterală acolo unde se dezvoltă pintenii. Dincolo de anii de formare, un pom instalat are nevoie de puțin mai mult decât îndepărtarea lemnului mort, deteriorat sau care se încrucișează, și deschiderea centrului suficient încât lumina și aerul să ajungă la fructe.

Răritul și recoltarea

Prunii europeni rareori au nevoie de un rărit consistent. UC Cooperative Extension notează că este necesar doar când legarea fructelor este foarte abundentă, iar chiar și atunci prioritatea este îndepărtarea mai întâi a fructelor deteriorate, urmată de orice e înghesuit la vârfurile ramurilor. Fructul este gata odată ce s-a colorat complet pentru soiul lui, a dezvoltat stratul cerat caracteristic pe coajă și se desprinde de pinten cu o răsucire ușoară; majoritatea soiurilor se coc de la mijlocul verii până la începutul toamnei, în funcție de soi și climă. Prunele culese se păstrează doar câteva zile la temperatura camerei și ceva mai mult la frigider, așa că culege pomul din câteva în câteva zile, în loc să-l cureți dintr-o singură trecere.

Dăunători și boli

Putregaiul brun este boala cea mai dăunătoare a fructelor de prun, răspândindu-se cel mai repede pe vreme umedă și pătrunzând adesea prin rănile lăsate de gărgărița prunului, un gândac cu bot, ale cărui larve sapă în fructele în dezvoltare și le fac să putrezească și să cadă timpuriu. Cancerul negru produce gale întunecate, umflate, pe ramuri; taie-le bine, până în lemn sănătos, pe vreme uscată, nu iarna. Afidele răsucesc vârfurile lăstarilor noi primăvara și sunt de obicei controlate cu un jet puternic de apă sau săpun insecticid, înainte să se instaleze o pagubă reală. Un pom ținut pe sol bine drenat, tăiat doar vara și rărit suficient încât aerul să circule prin coroană evită majoritatea acestor probleme înainte să înceapă.

Toxicitate: sâmburi, frunze și animale de companie

ASPCA listează pruna (Prunus domestica) ca toxică pentru câini, pisici și cai: tulpinile, frunzele și semințele conțin compuși cianogenici care eliberează cianură, în special pe măsură ce frunzele se ofilesc după tăiere sau deteriorare provocată de furtună. Strânge cu grebla frunzele căzute și fructele căzute prompt, și ține sâmburii departe de câinii care ar putea să-i mestece. Îngrijorarea se află specific în miezul din interiorul sâmburelui și în frunziș, nu în pulpa fructului copt, cea culeasă pentru bucătărie.