Monstera cu găuri

Monstera adansonii este aroida cățărătoare vândută sub numele de monstera cu găuri, planta cu cinci găuri sau monstera lui Adanson: un cățărător mai mic și mai rapid decât ruda sa binecunoscută, Monstera deliciosa, cu frunze mai subțiri, în formă de inimă, străpunse de fenestrații ovale. Vrea lumină indirectă puternică, sol care se usucă parțial între udări, și un stâlp de mușchi sau un suport similar pe care să se cațăre; lăsată să atârne dintr-un ghiveci suspendat, tot crește, dar ajunge mai firavă, cu frunze mai rare. Royal Horticultural Society îi acordă rezistența H1B: poate petrece vara afară pe vreme blândă, dar trebuie adusă înapoi sub sticlă sau în interior pentru restul anului. Este nativă dintr-o zonă întinsă a Americii Tropicale, din sudul Mexicului, prin America Centrală, până în Bolivia, Brazilia și Trinidad, unde se cațără pe trunchiurile copacilor în subarboretul umed al pădurii.

Lumină și amplasare

Dă-i lumină indirectă puternică: o fereastră orientată spre est sau vest, cu planta retrasă de geam, sau o cameră mai luminoasă, departe de o fereastră orientată spre sud, este ceea ce recomandă RHS pentru monstera cu găuri. Soarele direct de amiază arde frunzele subțiri, transformând petele întâi palide, apoi maro-crocante; NC State Extension listează umbra parțială, adică doar două până la șase ore de soare direct pe zi, drept pragul maxim pe care îl tolerează această specie. Un loc cu lumină puternică, dar filtrată, cea mai mare parte a zilei i se potrivește mai bine decât un pervaz care se coace la soare direct. Dacă frunzele se decolorează spre un verde-gălbui spălăcit, în loc de verde-închis lucios, de obicei este vorba de prea multă lumină directă, nu de prea puțină; mută planta mai departe de fereastră înainte să apelezi la îngrășământ.

Udare și umiditate

Lasă substratul să se usuce aproape complet înainte să uzi din nou, apoi udă abundent, până când apa curge prin orificiile de drenaj; acesta este chiar sfatul RHS pentru această specie și se potrivește cu avertismentul NC State că udarea excesivă este modul mai frecvent de a pierde această plantă decât udarea insuficientă. Iarna, când creșterea încetinește, întinde intervalul și mai mult, în loc să păstrezi același program de vară. Umiditatea contează mai mult decât recunosc majoritatea sfaturilor pentru plante de apartament: RHS notează că umiditatea scăzută rumenește marginile frunzelor, deoarece această plantă este obișnuită cu aer tropical constant umed în sălbăticie. O tavă cu pietriș, pulverizare ocazională sau pur și simplu gruparea ei cu alte plante de apartament ridică umiditatea din jurul frunzișului; o baie cu fereastră face treaba fără niciun echipament suplimentar.

Sol, ghiveci și fertilizare

Un substrat bine drenat, ușor acid, i se potrivește cel mai bine: RHS recomandă o parte compost ericaceu, fără turbă, la două părți compost pentru orhidee, ajungând la un pH de aproximativ 5 până la 6, în timp ce intervalul mai larg al NC State pentru această specie merge de la acid, sub 6,0, până la neutru, între 6,0 și 8,0. Indiferent de amestecul exact, trebuie să dreneze suficient de repede încât rădăcinile să nu stea niciodată în apă, deoarece putregaiul rădăcinilor cauzat de drenajul slab este prima problemă listată pe fișa de dăunători și boli a serviciului de consultanță agricolă. Fertilizează cu un îngrășământ lichid echilibrat în timpul sezonului de vegetație, din aprilie până în septembrie, și sări peste fertilizare iarna, când planta oricum abia folosește nutrienți. Replantează doar la câțiva ani, trecând la un ghiveci doar cu o mărime mai mare, nu unul dramatic mai mare; un ghiveci supradimensionat ține solul ud prea mult timp în jurul rădăcinilor care încă nu îl umplu.

Dirijarea pe un suport sau lăsarea să atârne

Dacă primește un stâlp de mușchi sau un suport similar, planta se cațără și înrădăcinează în el pe măsură ce crește, la fel cum se cațără pe trunchiurile copacilor în sălbăticie; fără unul, atârnă, ceea ce funcționează bine într-un ghiveci suspendat, dar produce o plantă mai firavă, cu fenestrații mai puțin spectaculoase. Taie-o drastic primăvara pentru a-i controla dimensiunea și, conform notelor de tăiere ale RHS, așteaptă-te ca noua creștere să vină la început mai mică, cu mai puține găuri în fiecare frunză, înainte să revină la tiparul ei normal. Dimensiunea finală variază enorm în funcție de modul de cultivare: RHS listează o înălțime finală de 1,5 până la 2,5 m și o anvergură de 0,5 până la 1 m pentru o plantă dirijată în interior, ajungând acolo în cinci până la zece ani, în timp ce NC State înregistrează exemplare care cresc afară, în tropice, ajungând la aproximativ 4 m, ca liană cățărătoare fără suport.

Înmulțire din butași de tulpină

Butașii de tulpină sunt metoda standard, recoltați din primăvară până la sfârșitul verii, conform RHS. Taie o secțiune cu cel puțin un nod și o frunză atașată, pune-o în apă, într-un loc luminos, ferit de soare direct, și așteaptă să se formeze rădăcini înainte să o plantezi într-un substrat proaspăt. NC State listează de asemenea butașii de tulpină drept metoda de înmulțire înregistrată pentru această specie, deci nu există o scurtătură prin divizare sau sămânță pentru un cultivator amator. Butașii înrădăcinează cel mai repede în lunile mai calde, când planta-mamă crește activ.

Dăunători, putregaiul rădăcinilor și alte probleme

Lista de dăunători și boli a NC State pentru această specie acoperă acarienii, păduchii țestoși, afidele, musculițele albe și insectele cu scut, plus rugina, făinarea, arsura și bolile de pătare a frunzelor; RHS evidențiază păduchii țestoși și, mai des, putregaiul rădăcinilor cauzat de udarea excesivă sau drenajul slab, drept cele două probleme cu care se confruntă cel mai des cultivatorii. Verifică regulat partea inferioară a frunzelor și subsuorile foliare, deoarece majoritatea acestor dăunători sunt cel mai ușor de gestionat înainte să se răspândească pe toată planta. Dacă frunzele inferioare se îngălbenesc și substratul miroase acru, nu de pământ, oprește udarea, verifică rădăcinile pentru secțiuni maro, moi, și replantează într-un substrat proaspăt, cu drenaj rapid, dacă putregaiul s-a instalat.

Toxicitate pentru animale de companie și oameni

ASPCA nu are o pagină dedicată special pentru Monstera adansonii. Intrarea sa pentru ruda apropiată Monstera deliciosa, vândută sub aceeași denumire comună, planta cu brânză elvețiană, listează acea specie ca fiind toxică pentru pisici și câini. NC State Extension acoperă direct adansonii și o evaluează ca o otravă de severitate scăzută, conținând cristale de oxalat de calciu, care provoacă inflamația gurii, gâtului, ochilor și tractului digestiv, alături de vărsături, salivație și pierderea apetitului la animalele de companie, plus dermatită de contact și iritație la oamenii care o manevrează; RHS adaugă că poate irita pielea și ochii și recomandă mănuși la tăiere sau replantare. Tratează-o cu aceeași prudență ca orice plantă de apartament din familia Araceae: ține-o departe de pisici, câini și copii mici, și spală-te pe mâini după ce ai manevrat tulpini tăiate.