Fructul pasiunii

Fructul pasiunii este una dintre cele mai rapide plante agățătoare pe care le poți pune pe un perete însorit sau într-o seră, capabilă să acopere mai mulți metri de sârmă într-un singur sezon și să lege primele fructe la un an sau doi de la germinare. Sub același nume se vând două forme: cea cu fructe violete, Passiflora edulis f. edulis, mai rezistentă la frig și autofertilă, și cea cu fructe galbene, f. flavicarpa, mai viguroasă și mai tropicală, dar incapabilă să lege fructe de una singură. Dacă rezolvi corect polenizarea și protecția pe timp de iarnă, vița este generoasă; dacă greșești oricare dintre ele, rămâi cu un perete de frunze, flori căzute și niciun fruct.

Violet sau galben: două forme, două personalități

Forma violetă este cea potrivită pentru un climat la limită: tolerează un îngheț ușor, florile ei sunt autofertile, iar o singură plantă pe un perete adăpostit poate lega fructe fără ajutor. Forma galbenă, Passiflora edulis f. flavicarpa, crește mai viguros și mai rapid și produce un fruct mai mare și mai acrișor, apreciat comercial în zonele tropicale, dar florile ei sunt autosterile, așa că are nevoie de o a doua plantă, de un vizitator insectă sau de mâna ta pentru a muta polenul. Cultivatorii din zonele expuse la îngheț altoiesc adesea ramuri de formă violetă pe portaltoi de formă galbenă, deoarece forma galbenă rezistă mai bine bolilor din sol care sfârșesc prin a ucide vițele violete.

Lumină, amplasare și un suport pentru cățărare

Oferă-i cel mai însorit loc pe care îl ai, soare direct în cea mai mare parte a zilei, cu puțină umbră după-amiaza doar acolo unde verile sunt foarte fierbinți. Vița se cațără prin cârcei răsuciți, nu prin tulpini care se înfășoară, așa că are nevoie de sârme, un spalier sau o plasă chiar de la început; fără așa ceva, se prăbușește într-un ghem încâlcit care înflorește slab. Un perete orientat spre sud sau spre vest, care acumulează și puțină căldură, i se potrivește afară, iar un perete de seră sau de solar face aceeași treabă acolo unde iernile sunt prea reci pentru ca planta să trăiască afară tot anul.

Sol, apă și fertilizare

Plantează într-un amestec fertil, pe bază de lut, care se drenează bine, dar nu se usucă complet; vița tolerează fără probleme un sol neutru până la ușor alcalin. Udă regulat pe parcursul sezonului de creștere, nu este o plantă care prosperă din neglijență: o viță care se usucă repetat răspunde lepădând florile și fructele mici înainte să se coacă, una dintre cele două cauze cele mai frecvente pentru care o viță de fructul pasiunii înflorește abundent, dar rodește slab. Fertilizează primăvara și vara cu un îngrășământ echilibrat, reducând ritmul odată ce înflorirea încetinește toamna.

Polenizarea și de ce florile nu leagă fructe

Cealaltă cauză frecventă a rodirii slabe, pe lângă stresul hidric, este pur și simplu lipsa polenizării. Fructul pasiunii violet este autofertil și poate lega fructe cu propriul polen, transportat în principal de albinele dulgher afară, dar o viță crescută în seră sau pe un balcon închis nu vede adesea niciun polenizator. Forma galbenă are nevoie de polen de la o altă floare indiferent de locație, deoarece propriul ei polen nu îi poate fertiliza propriul stigmat. În ambele cazuri, polenizarea manuală rezolvă problema: folosește o pensulă mică sau un bețișor cu vată pentru a transfera polenul galben și lipicios de pe anterele care atârnă sub centrul florii pe stigmatul trilobat de deasupra lor, ideal dimineața, când floarea abia s-a deschis.

Rezistența la frig, îngheț și cultura la ghiveci în interior

Fructul pasiunii este o plantă sensibilă la frig. Forma violetă rezistă la un îngheț ușor, deteriorarea devine serioasă pe măsură ce temperaturile coboară spre punctul de îngheț, iar un îngheț puternic ucide complet partea aeriană și adesea și rădăcinile, în afara celor mai blânde climate. Acolo unde iernile aduc înghețuri reale, cultivă planta într-un ghiveci mare, care petrece vara afară, pe cel mai însorit perete, și iarna în seră, un solar, o seră luminoasă și ferită de îngheț sau o verandă închisă. Redu udarea cât timp stă în interior, creșterea încetinește și o anumită cădere a frunzelor este normală, iar nu te grăbi să o scoți afară până nu a trecut ultimul îngheț.

Tăierea după recoltă

Pentru că vița crește atât de rapid, fructul pasiunii tolerează tăierea aproape oricând, dar tăierea principală se face cel mai bine odată ce recolta se termină, ordonând vița înainte de valul de creștere din primăvara următoare. Elimină tulpinile uscate, deteriorate sau înghesuite, rărește încâlceala care se formează pe parcursul unui sezon și scurtează lăstarii laterali pentru a păstra planta în limitele sârmelor alocate, în loc să lași să copleșească plantele vecine. O tăiere drastică la sfârșitul iernii, chiar înainte de pornirea în vegetație, menține o viță mai bătrână productivă și mai ușor de gestionat.

Ofilirea fuzariană și o viață productivă scurtă

Prețul plătit pentru această creștere rapidă este o durată de viață scurtă. Ofilirea fuzariană, o ciupercă din sol care blochează țesutul conducător de apă al plantei, alături de nematozi și putregaiul coletului, obligă adesea cultivatorii să replanteze vițele de fructul pasiunii violet la fiecare trei până la cinci ani, chiar și cu îngrijire bună. Forma galbenă tolerează mai bine aceste probleme, motiv pentru care este folosită atât ca o cultură în sine, cât și ca portaltoi pentru plantele violete altoite. Dacă o viță matură se ofilește brusc, în ciuda unei udări adecvate, mai ales cu brunificare în interiorul tulpinii, cauza probabilă este boala de ofilire, nu seceta, iar planta merită rareori efortul de a fi salvată.

Este fructul pasiunii sigur pentru animalele de companie?

Passiflora edulis nu apare momentan pe lista ASPCA a plantelor toxice sau netoxice, așa că nu există un verdict oficial în niciun sens pentru această specie anume, spre deosebire de unele specii ornamentale de Passiflora care sunt listate ca netoxice. Tratează planta cu aceeași precauție ca pe orice plantă nelistată: ține animalele de companie departe de a roade frunzișul sau vițele, ca măsură de rutină, iar fructul copt în sine, larg consumat de oameni, nu este un pericol cunoscut.