Pătrunjel

Un ghiveci de pătrunjel de la centrul de grădinărit arată la fel indiferent dacă mai are un sezon de viață sau două, iar această distincție modelează aproape tot ce ține de o cultivare reușită. Petroselinum crispum este o plantă bienală adevărată: rozeta strânsă de frunze din ghiveci este creșterea din primul an, iar dacă planta supraviețuiește iernii, trimite vara următoare o tulpină florală înaltă în locul unor frunze noi de folosit. Formele creață și cu frunza plată se cultivă la fel, așa că alegerea reală ține de gust, nu de îngrijire. Dacă temperatura de semănat, umiditatea și lumina sunt corecte de la început, planta nu mai cere mare lucru.

Frunză plată sau creață: alegerea unui tip

Două forme de Petroselinum crispum domină rafturile cu semințe. Pătrunjelul cu frunza plată, vândut adesea ca pătrunjel italian, are un gust mai puternic, mai piperat, și rezistă mai bine în mâncărurile gătite, în timp ce pătrunjelul creț este mai decorativ pe farfurie și ușor mai blând, dar la fel de comestibil. Ambele se cultivă identic, așa că alegerea depinde de cum vor fi folosite frunzele, nu de vreo diferență de îngrijire. Pătrunjelul de rădăcină, cultivat pentru o rădăcină groasă, asemănătoare unui păstârnac, este un alt soi al aceleiași specii și are nevoie de sol mai adânc pentru a-și îngroșa rădăcina, nu doar frunzele.

Semănatul: de ce durează atât de mult să răsară

Sămânța de pătrunjel îi frustrează pe grădinarii la început de drum pentru că pare să nu facă nimic timp de săptămâni întregi. Germinarea durează adesea o lună sau mai mult, chiar și în condiții bune. Texas AgriLife Extension recomandă o temperatură optimă a solului de 10 până la 27 grade Celsius pentru semănatul direct, cu 7 până la 29 grade Celsius ca interval în care planta crește bine ulterior, și notează că o perioadă sub 7 grade Celsius o împinge spre înflorire mai târziu, nu îi oprește creșterea de-a dreptul. Seamănă sămânța la mică adâncime, aproximativ 1 cm, în alveole sau într-un strat pregătit, de la începutul primăverii în interior sau de la jumătatea primăverii până la sfârșitul verii afară, apoi răresc sau distanțează plantele la 15 până la 30 cm odată răsărite. Nu există niciun truc sigur care să grăbească germinarea; abordarea cea mai sigură este să semeni mai devreme decât ți se pare necesar și să nu presupui că un lot a eșuat înainte să treacă o lună întreagă.

Lumină, sol și udare

Soarele puternic îi prinde cel mai bine pătrunjelului, deși tolerează și semiumbra. Spre deosebire de multe plante aromatice mediteraneene, nu vrea să se usuce între udări. Texas AgriLife Extension listează solul nisipo-lutos bine drenat, cu pH 6,0 până la 7,0, drept solul preferat, iar pentru că planta are rădăcini superficiale, stresul de umiditate se vede repede în creșterea slabă a frunzelor, nu prin ofilire evidentă. Urmărește să menții solul constant umed, în loc să oscileze între ud și uscat, aproximativ 15 până la 30 cm de apă cumulați pe parcursul unui sezon de creștere, conform aceleiași surse. Ghivecele se usucă cel mai repede și trebuie verificate la câteva zile pe vreme caldă; un ghiveci de cel puțin 25 cm lățime și adâncime, conform RHS, dă rădăcinilor destulă adâncime pentru a compensa o udare ratată.

Fertilizare

Pătrunjelul cultivat direct într-un sol de grădină decent nu are aproape niciodată nevoie de fertilizare, potrivit RHS. Plantele cultivate în ghiveci sunt excepția: pentru că nu pot trage dintr-o rezervă mai mare de sol, un îngrășământ lichid organic și echilibrat la fiecare câteva săptămâni în timpul sezonului de creștere menține producția de frunze, mai ales după ce recoltarea regulată a îndepărtat mult din frunziș.

Recoltarea fără a încetini planta

Taie câteva tulpini frunzoase de la exteriorul plantei odată, tăind aproape de bază, nu ciupind doar vârfurile frunzelor, și planta continuă să dea creștere nouă din centru; dacă o dezgolești complet dintr-o dată, are nevoie de săptămâni ca să-și revină. Texas AgriLife Extension plasează prima recoltă la aproximativ 70 până la 80 de zile după semănat, cu circa 30 de zile de recreștere între tăieri, la o plantă recoltată regulat, nu dintr-o dată. Culesul puțin și des, din primăvara târzie până în toamnă potrivit RHS, produce mai multă frunză utilizabilă pe parcursul unui sezon decât câteva recolte mari.

Urcarea în sămânță și ceasul bienal

Pentru că pătrunjelul este o plantă bienală adevărată, frunzele pe care le construiește în primul an sunt investiția plantei în tulpina florală pe care o trimite în a doua vară. O perioadă de frig, aproximativ o lună sau două sub 7 grade Celsius, este ceea ce declanșează această schimbare odată ce temperaturile cresc din nou, așa că o toamnă blândă urmată de un val de frig poate grăbi înflorirea mai devreme decât te-ai aștepta. Odată ce o plantă urcă în sămânță, frunzele rămase devin mai aspre și mai amare, așa că majoritatea grădinarilor tratează pătrunjelul ca anual și reseamănă, în loc să îngrijească o plantă îmbătrânită pentru al doilea an, pentru o recoltă tot mai mică de frunze. Acolo unde se dorește suprapunerea peste iarnă, RHS recomandă mutarea ghivecelor la adăpost, într-o seră sau într-un solar rece, sau acoperirea plantelor din grădină cu un clopot de protecție.

Dăunători și boli de urmărit

Afidele sunt cel mai persistent dăunător al pătrunjelului, colonizând partea inferioară a frunzelor noi și oprind creșterea dacă sunt lăsate necontrolate. RHS listează și musca morcovului și musca minieră a frunzelor de țelină drept probleme specifice speciei, deoarece pătrunjelul are aceleași vulnerabilități ca familia morcovului, alături de melci și limacși, unul dintre motivele pentru care mulți grădinari îl cultivă în ghivece, nu direct în sol. Texas AgriLife Extension adaugă omida defoliatoare, gândacii și gărgărițele la lista insectelor și numește căderea răsadurilor, mana, petele pe frunze și făinarea drept principalele boli, toate mai grave în plantațiile dese, slab aerisite, cu frunziș umed.

Toxicitate: o plantă aromatică de bucătărie care nu e sigură pentru animale

În ciuda folosirii lui de zi cu zi la gătit, ASPCA listează pătrunjelul ca toxic pentru câini, pisici și cai. Principiul toxic este un grup de compuși numiți furanocumarine, iar semnul clinic la animale este fotosensibilizarea, practic o arsură solară și o iritație a pielii pe zonele nepigmentate după expunerea la soare, deși ASPCA notează că trebuie mâncată o cantitate mare pentru ca aceasta să devină o problemă. A ține un strat mare, dedicat, de pătrunjel departe de un cal care pășunează liber sau de un câine căruia îi place să ronțăie din straturile de legume este o precauție rezonabilă, nu un motiv de alarmă pentru o singură crenguță ciugulită.