Corcoduș

Cumperi un pom etichetat Prunus cerasifera din majoritatea serelor și primești de obicei un soi cu frunze purpurii, precum 'Nigra' sau 'Pissardii', nu corcodușul sălbatic, cu frunze verzi, nativ din sud-estul Europei până în Asia Centrală. Ambele forme împart aceeași constituție rapidă și robustă: un pom mic, uneori spinos, cu frunze căzătoare, care înflorește înainte ca cea mai mare parte a grădinii să se fi trezit, tolerează aproape orice sol, cu excepția celui bălțit, și cere foarte puțină hrănire. Singurul obicei care îi prinde nepregătiți pe proprietarii noi este momentul tăierii, pentru că o tăiere de iarnă invită aceleași boli de scoarță care afectează orice pom sâmburos.

Specia sălbatică și soiurile cu frunze purpurii

Specia sălbatică, nativă din sud-estul Europei prin Asia Centrală și Himalaya, este un pom cu frunze verzi, uneori spinos, cultivat azi mai ales în garduri vii și perdele de protecție contra vântului. Missouri Botanical Garden notează că specia simplă este rară în comerț, comparativ cu descendenții ei ornamentali: 'Nigra' (corcodușul negru) și 'Pissardii' poartă frunziș purpuriu-închis până la aproape negru pe tot parcursul sezonului, deschizându-se bronz-roșiatic primăvara, înainte de a se închide la culoare, iar amândouă înfloresc roz pal, nu alb pur ca specia. Pentru că aceste soiuri sunt clone altoite, orice lăstar apărut de sub punctul de altoire revine la frunze verzi, obișnuite; îndepărtează-l imediat ce îl observi, altfel va sfârși prin a domina creșterea purpurie de deasupra.

Amplasare, sol și plantare

Oferă-i soare direct pentru cea mai bogată înflorire și cea mai intensă culoare a frunzelor la soiurile purpurii, deși tolerează și un anumit grad de umbră. Este cu adevărat nepretențios în privința solului: RHS enumeră creta, argila, lutul și nisipul ca fiind toate potrivite, la pH acid, neutru sau alcalin, atâta timp cât drenajul este rezonabil, nu bălțit. Plantează un pom cu rădăcină liberă sau în ghiveci în timpul sezonului de repaus, de la sfârșitul toamnei până la sfârșitul iernii, într-un loc ferit de vânturi puternice, uscătoare. Ca exemplar izolat, poate ajunge în cele din urmă la 8 până la 12 m, cu o extindere pe care RHS o înregistrează la peste 8 m, deși majoritatea exemplarelor de grădină rămân mai aproape de 4 până la 9 m; tăiat sever, sub formă de gard viu, poate fi menținut la o fracțiune din această dimensiune și tot înflorește de-a lungul tulpinilor tunse.

Înflorirea și polenizarea

Înflorirea are loc la începutul primăverii, cu flori albe, mici, parfumate, mai ales solitare, care se deschid pe măsură ce primele frunze se despăturesc, conform datelor RHS; la soiurile cu frunze purpurii, floarea roz pal iese puternic în evidență pe fondul frunzișului întunecat, proaspăt deschis. RHS îl include printre plantele recomandate pentru polenizatori, iar un pom înflorit într-o zi blândă atrage unele dintre primele albine ale anului aflate în căutare de hrană, când puțin altceva din preajmă mai este înflorit. Un val de frig în timpul înfloririi poate afecta legarea fructelor din acel an, la specia propriu-zisă și la alte forme fructifere, deși soiurile ornamentale purpurii sunt cultivate mai ales pentru floare și frunziș, nu pentru recoltă.

Udarea și hrănirea

Un pom nou-plantat are nevoie de o udare abundentă, aproximativ o dată pe săptămână, în primele unul sau două veri, cât timp rădăcinile se instalează. După aceea, Missouri Botanical Garden îi notează nevoia de apă drept medie, ceea ce înseamnă că se descurcă în mare parte cu precipitațiile într-un climat temperat obișnuit și are nevoie de apă suplimentară doar în perioade lungi de secetă sau cât timp fructele se îngroașă la formele fructifere. Nevoile de hrănire sunt reduse: un mulci de primăvară din compost de grădină, așezat în jurul trunchiului, nu lipit de el, acoperă cea mai mare parte din ce are nevoie, iar o fertilizare abundentă cu azot produce mai ales o creștere moale, care atrage afide și poate agrava infecția cu cancer bacterian la tăieturile de tăiere.

Tăierea: doar vara, niciodată iarna

La fel ca orice Prunus, corcodușul este vulnerabil la frunza argintie și la cancerul bacterian, ambele infectând pomul prin tăieturi proaspete, pe vreme răcoroasă și umedă. Taie aproximativ între iunie și august, când rănile se cicatrizează cel mai repede, iar sporii din aer sunt cei mai rari, și evită complet tăierea între toamnă și începutul primăverii. RHS îl plasează în grupa de tăiere 1, ceea ce înseamnă că un pom tânăr are nevoie doar de o modelare ușoară, de formare, prin îndepărtarea lemnului mort, deteriorat sau care se încrucișează, în timp ce un exemplar sau un gard viu deja format are nevoie de puțin altceva decât o tundere anuală de vară, ca să-și păstreze forma. Cancerul bacterian apare ca pete scufundate, gumoase, pe scoarță, și mici găuri rotunde în frunze, cunoscute drept „boala găurilor de glonț”; taie lemnul afectat până în țesut sănătos de îndată ce îl observi, deoarece nu există un tratament chimic disponibil pentru grădinarii amatori.

Fructul: de la floare la bucătărie

Acolo unde pomul leagă fructe, fructele mici, ca niște prune, de aproximativ 2,5 cm în diametru, se coc pe parcursul verii în nuanțe de roșu, portocaliu sau galben, conform RHS. Missouri Botanical Garden descrie fructul speciei sălbatice ca dulce, dar destul de fad, unul dintre motivele pentru care ameliuratorii au preferat formele ornamentale purpurii în locul speciei simple, pentru majoritatea folosințelor de grădină. Fructul este gata de cules odată ce s-a colorat complet și cedează ușor la o apăsare blândă; la un pom cu o legare bogată, răritul fructelor mici sau deteriorate la începutul verii îmbunătățește mărimea și gustul celor rămase. Fructul copt se pretează la dulcețuri, siropuri și la gemurile de prune culese din garduri vii, care folosesc celălalt nume popular al plantei, prun mirobolan.

Dăunători și boli

Pe lângă cancer și frunza argintie, Missouri Botanical Garden enumeră o listă lungă de probleme posibile: pata neagră, pata frunzelor, uscarea lăstarilor, răsucirea frunzelor de piersic, mana făinoasă, putrezirea rădăcinilor și focul bacterian printre boli, și sfredelitori, afide, cochenile, cicade, omizi, omizi cu pânză, gândaci japonezi și păianjeni roșii printre dăunătorii de insecte. Puține exemplare suferă de toate acestea deodată, dar un pom deja stresat de un sol bălțit sau de o tăiere greșit programată este mult mai predispus să adune mai multe deodată. Un drenaj bun, un program de tăiere strict de vară și o distanțare rezonabilă pentru circulația aerului prin coroană preîntâmpină cea mai mare parte a acestei liste înainte să înceapă.

Toxicitate: frunze, sâmburi și animale de companie

ASPCA nu are o intrare specifică pentru Prunus cerasifera sau corcoduș. Asta nu înseamnă neapărat un certificat curat: în cadrul genului Prunus mai larg, frunzele ofilite și miezul din interiorul sâmburelui fructului conțin compuși cianogeni, care eliberează cianură atunci când sunt deteriorați sau mestecați, iar ASPCA listează mai multe rude apropiate, inclusiv prunul cultivat, ca toxice pe această bază. Tratează frunzele căzute după o furtună și orice sâmburi de fructe căzuți la fel cum ai face pentru orice alt pom sâmburos: strânse cu grebla și ținute departe de câini, cai și animale care pasc, nu lăsate sub pom.