Cireș japonez

Un cireș japonez, vândut cel mai adesea ca soiul dublu, roz, 'Kanzan', își câștigă locul într-o grădină pentru două sau trei săptămâni de înflorire densă de primăvară, nu pentru structura de peste an. Crește ușor în aproape orice sol bine drenat și în soare direct, dar aduce cu sine două riscuri reale care surprind proprietarii la început: tăiat în afara verii, poate face frunza argintie sau cancer bacterian, iar rădăcinile lui superficiale și întinse îl fac un vecin dificil pentru un gazon cosit sau o alee pavată. Majoritatea pomilor de grădină vânduți sub numele Prunus serrulata sunt soiuri altoite, nu specia sălbatică, așa că ceea ce plantezi este de fapt o clonă anume, aleasă pentru culoarea și forma florilor.

Alegerea unui soi: 'Kanzan' și alți cireși japonezi

'Kanzan' (scris uneori Kwanzan, și vândut ca 'Sekiyama') este soiul din spatele majorității aleilor de cireși japonezi: muguri purpurii se deschid în flori roz-închis, complet duble, cu 23 până la 28 de petale, atârnând în ciorchini de aproximativ cinci, pe un pom tânăr cu formă rigidă de vază, care se lățește cu vârsta. Este steril și nu leagă fructe, deține premiul RHS Award of Garden Merit și este, în general, cel mai rezistent dintre cireșii cu flori duble aflați în cultură. Pentru ceva diferit, 'Taihaku' (cireșul mare alb) poartă unele dintre cele mai mari flori simple, albe, dintre toți cireșii, pe fond de frunze tinere bronzate; 'Shirotae', vândut uneori ca 'Mount Fuji', se deschide semi-dublu, alb și parfumat, pe ramuri largi și orizontale; iar 'Amanogawa' crește îngust și erect, util acolo unde un 'Kanzan' lățit pur și simplu nu ar încăpea. Oricare ar fi soiul cumpărat, este o clonă altoită pe un portaltoi, nu un pom crescut din sămânță, așa că lăstarii care apar jos pe trunchi provin din portaltoi și trebuie smulși, nu lăsați să crească.

Amplasarea și plantarea pe gazon

Oferă-i soare direct și adăpost față de vântul puternic, care rupe petalele devreme. RHS clasifică 'Kanzan' drept rezistent la H6, tolerând minime de iarnă de până la aproximativ -20°C, și îl listează ca adaptabil la calcar, argilă, lut și soluri nisipoase, atâta timp cât drenajul este rezonabil; în listele pepinierelor și extensiilor universitare din S.U.A. este plasat, în general, în zonele USDA 5 până la 9. Este un pom clasic, singular, pentru gazon, dar această combinație are nevoie de puțină grijă: la fel ca restul genului Prunus, rădăcinile lui merg superficial și larg, nu în adâncime, iar o mașină de tuns care trece săptămânal aproape de trunchi vânătă rădăcinile de suprafață și provoacă apariția de lăstari. Cosește sau tunde manual iarba de sub coroană, în loc să o tunzi razant, și păstrează baza liberă de un „vulcan” de mulci înălțat, care nu face decât să încurajeze și mai multă înrădăcinare de suprafață. Lasă distanță reală, cel puțin câțiva metri, față de alei auto, poteci și drenuri, deoarece un pom matur cu o anvergură de opt până la doisprezece metri va ridica, în cele din urmă, orice trece prin zona lui de rădăcini.

Perioada de înflorire

Înflorirea are loc de la mijlocul până la sfârșitul primăverii, de obicei la aproximativ două săptămâni după cireșul Yoshino, mai timpuriu în floare (Prunus × yedoensis), acolo unde amândoi cresc în aceeași grădină, 'Kanzan' fiind printre ultimii dintre cireșii larg plantați care înfloresc. Florile duble apar chiar înainte sau odată cu primele frunze arămii-bronzate, așa că un pom aflat în plină floare încă arată o parte din creșterea nouă, cald colorată, nu lemn gol. O primăvară calmă și uscată prelungește spectacolul la aproape două săptămâni; o ploaie puternică sau o perioadă caldă și vântoasă poate smulge petalele în câteva zile, așa că tratează înflorirea ca pe un eveniment scurt, dependent de vreme, nu ca pe ceva în jurul căruia să planifici priveliștea grădinii pentru un sezon întreg.

Tăierea: doar vara, niciodată iarna

Aceasta este regula care influențează cel mai mult cât timp rămâne pomul sănătos. Speciile de Prunus, cireșii incluși, sunt vulnerabile la frunza argintie și la cancerul bacterian, ambele infectând prin rănile proaspete de tăiere, pe vreme răcoroasă și umedă. Ghidul RHS este precis: taie în iulie sau august, când țesutul rezistă cel mai bine la infecție, și niciodată toamna, iarna sau la începutul primăverii. Cancerul bacterian se manifestă prin pete adâncite, gumoase, de scoarță moartă, primăvara și la începutul verii, uscarea lăstarilor noi și mici găuri rotunde în frunze, cunoscute sub numele de „shothole”; nu există niciun fungicid disponibil pentru grădinarii amatori, așa că singura apărare reală este tăierea promptă a lemnului infectat, mult în lemn sănătos, și sigilarea tăieturii cu vopsea pentru răni. Încadrat în grupa de tăiere RHS 1, un cireș japonez are nevoie de foarte puțină tăiere, în afară de eliminarea crengilor moarte, deteriorate sau care se încrucișează, cât timp pomul este tânăr, apoi fiind lăsat, în mare parte, în pace.

Rădăcini superficiale și o durată de viață scurtă

Spre deosebire de un stejar sau un fag, un cireș japonez nu este un pom pentru secolul următor. Soiurile ornamentale precum 'Kanzan' sunt relativ scurte ca durată de viață, iar pomii care cresc în sol urban compactat, într-o groapă restrânsă sau pe un gazon intens circulat tind să decadă mai devreme decât unul lăsat în teren deschis, cu spațiu pentru rădăcini. Același sistem de rădăcini superficiale care îl face un vecin prost pentru gazon îl face și un candidat prost pentru lucrări în apropiere: săparea dură pentru a monta o alee sau o bordură, sau șanțuri pentru un dren, deteriorează rădăcini care nu au crescut niciodată suficient de adânc pentru a scăpa de deranj, iar deteriorarea rădăcinilor este unul dintre declanșatorii cei mai frecvenți ai uscării bruște care scurtează viața acestor pomi. Plantarea corectă de la început, în soare direct, cu spațiu pentru lățire și fără gazon tuns chiar până la trunchi, face mai mult pentru longevitatea lui decât orice program de fertilizare ulterior.

Dăunători și alte probleme

Dincolo de cele două boli de scoarță, RHS listează omizile și moliile miniere ca dăunători ocazionali, ambele cosmetice, nu serioase, pe un pom bine instalat. Vinderelurile sunt o pacoste mai specifică: la sfârșitul iernii ciugulesc mugurii florali în dezvoltare pentru hrană, iar o iarnă grea poate însemna o înflorire vizibil mai săracă în primăvara următoare, fără nicio boală implicată. Uneori, băşicarea frunzelor de piersic și veștejirea florilor afectează și cireșii japonezi, ambele merită excluse înainte de a presupune că un sezon slab se datorează momentului tăierii sau stresului rădăcinilor.

Toxicitate: frunze, sâmburi și animale de companie

ASPCA nu are o listare specifică de toxicitate pentru Prunus serrulata sau soiurile lui de grădină. Asta nu înseamnă neapărat o garanție de siguranță: genul Prunus în ansamblu, cireși, pruni și caiși deopotrivă, produce amigdalină și compuși cianogenici înrudiți, concentrați în frunze, mai ales o dată ofilite sau deteriorate, și în sâmburele din interiorul pietrei fructului, care se descompun în acid cianhidric dacă sunt mestecate. 'Kanzan' în sine este steril și nu leagă fructe, așa că expunerea la sâmburi nu reprezintă o problemă la acest soi anume, dar tipurile cu flori simple, care rodesc, și orice frunze căzute după o furtună, merită ținute departe de câini și animale care pasc, ca măsură de precauție, nu pentru că ar exista un caz confirmat pentru această specie exactă.