Trandafir chinezesc

Un trandafir chinezesc care a rescris ce putea face un trandafir

Rosa chinensis Jacq. este numele acceptat de GBIF pentru trandafirul chinezesc, un arbust din familia Rosaceae, ordinul Rosales, alături de pruni, mure și păducei. POWO îi înregistrează arealul nativ în China: Shaanxi, Sichuan, Hubei și Guizhou, ținut deluros unde specia sălbatică încă mai crește printre alți arbuști, pe versanți stâncoși. Ceea ce l-a făcut important în afara Chinei este o trăsătură pe care aproape niciun trandafir european nu o avea înainte de sosirea lui: capacitatea de a înflori în valuri repetate, de la începutul verii până toamna, în loc de un singur val în iunie. Trandafirii moderni hibrizi de ceai, floribunda și arbuștii cu înflorire repetată poartă cu toții gene care se trag din această specie și din formele ei timpurii de grădină.

Dacă tocmai ai cumpărat sau ai moștenit un trandafir chinezesc, planta din fața ta este foarte probabil un soi denumit, nu specia sălbatică: 'Old Blush', 'Mutabilis' și 'Slater's Crimson China' reprezintă majoritatea plantelor vândute sub acest nume. Toate trei împart aceleași nevoi de bază descrise mai jos, așa că identificarea soiului contează mai ales pentru mărimea așteptată și culoarea florilor, nu pentru îngrijirea zilnică.

Alegerea unui soi de trandafir chinezesc

'Old Blush' este forma cea mai răspândită în cultură. RHS îl listează ajungând la 1,5 până la 2,5 m înălțime, cu o extindere de 1 până la 1,5 m, în doi până la cinci ani, purtând flori duble, parfumate, roz pal, de aproximativ 6 cm diametru, pe tulpini subțiri, aproape fără spini. NC State Extension dă o cifră mai compactă pentru plantele crescute în grădină, 1,2 până la 1,8 m înălțime și 1,2 până la 1,5 m lățime, și îi apreciază ritmul de creștere ca fiind mediu.

'Mutabilis' este soiul de ales pentru interesul cromatic. Missouri Botanical Garden descrie flori simple, ușor parfumate, care se deschid galbene și trec prin portocaliu și roz spre roșu-roz intens, pe măsură ce îmbătrânesc, așa că o plantă matură, înflorită, poate arăta mai multe culori deodată, ceea ce i-a adus porecla de trandafirul-fluture. Ajunge la 0,9 până la 1,8 m, în funcție de climat, și se descurcă cel mai bine la soare direct spre umbră parțială. 'Slater's Crimson China' rămâne mai mic și se potrivește pentru ghivece, cu flori roșu-închis, ușor duble.

Lumina și amplasarea

RHS încadrează trandafirul chinezesc pentru soare direct sau umbră parțială, tolerând poziții orientate spre sud, vest, est sau nord, atât timp cât locul este ferit de vânt puternic. NC State Extension este mai precis în privința compromisului: soare direct înseamnă 6 sau mai multe ore de lumină directă pe zi și produce cea mai bogată înflorire, în timp ce umbra parțială, 2 până la 6 ore, tot înflorește, dar mai puțin dens. Un perete însorit și ferit sau o linie de gard care blochează vântul, reflectând totodată căldură suplimentară, i se potrivește bine.

Solul și plantarea

Atât RHS, cât și NC State Extension listează trandafirul chinezesc ca tolerant la o gamă largă de texturi: cretă, argilă, lut și nisip, umed, dar bine drenat. NC State fixează toleranța de pH de la acid, sub 6,0, până la neutru, 6,0 până la 8,0, așa că, spre deosebire de mulți trandafiri, nu cere o bandă îngustă de aciditate. Ceea ce chiar are nevoie este drenajul; argila grea, îmbibată de apă și neamendată, este singura condiție de sol pe care ambele surse o marchează drept o problemă, întrucât apa stagnantă în jurul coletului favorizează bolile rădăcinilor și ale coletului. Încorporarea compostului de grădină sau a gunoiului de grajd bine fermentat în groapa de plantare, înainte de așezarea rădăcinii, îmbunătățește structura în ambele direcții, afânând argila și adăugând capacitate de reținere a apei la nisip.

Udarea

Udă la bază, nu pe deasupra. NC State Extension numește udarea pe deasupra drept declanșator specific de boli pentru acest trandafir, întrucât frunzișul umed, lăsat să se usuce lent, dă timp petei negre și făinării să se instaleze. O udare adâncă, ce ajunge la întreaga zonă a rădăcinilor, urmată de o perioadă în care primii câțiva centimetri de sol se usucă înainte de următoarea udare, menține rădăcinile sănătoase fără să favorizeze problemele fungice pe frunze.

Trandafirii chinezești proaspăt plantați au nevoie de atenție mai apropiată pe durata primului sezon, întrucât sistemul radicular nu a ajuns încă la umiditatea mai stabilă și mai adâncă a solului. Plantele bine instalate tolerează mai bine perioadele scurte de secetă, dar seceta susținută în timpul valului de înflorire de vară tot subțiază vizibil producția de flori.

Fertilizarea și tăierea

Pentru că înflorește continuu, nu o singură dată, un trandafir chinezesc consumă mai constant nutrienții din sol decât un trandafir arbust cu o singură înflorire, pe durata sezonului de creștere. Un îngrășământ echilibrat, specific pentru trandafiri, aplicat primăvara și vara, susține valurile repetate de înflorire; oprirea fertilizării la sfârșitul verii lasă planta să își lignifice creșterea nouă înainte de primul val de frig, în loc să împingă lăstari moi direct în îngheț.

Recomandarea de tăiere a NC State Extension pentru 'Old Blush' este să elimini tulpinile moarte sau bolnave la sfârșitul iernii și să scurtezi restul cu aproximativ o treime, ceea ce menține planta deschisă și încurajează următorul val de lemn florifer. Înlăturarea florilor ofilite pe parcursul sezonului, tăind până la prima frunză solidă cu cinci foliole, este ceea ce menține de fapt obiceiul de înflorire repetată: lăsată netăiată, planta își canalizează energia spre măceșe, în loc de următorul val.

Dăunători și boli

RHS listează afidele, cicadele trandafirului, acarienii, păduchii țestoși, omizile și viespile-fierăstrău printre dăunătorii de urmărit, plus căprioarele și iepurii, care rod creșterea tânără acolo unde sunt prezenți. În privința bolilor, atât RHS, cât și NC State Extension numesc pata neagră și făinarea drept cele două probleme recurente, iar RHS mai listează rugina, uscarea de vârf și boala de replantare, o creștere slabă atunci când un trandafir urmează unui alt trandafir în același sol. NC State notează că planta este comparativ rezistentă la boli, pentru un trandafir, atunci când beneficiază de circulație bună a aerului și este udată la bază, nu pe deasupra, singura schimbare cel mai probabil să reducă presiunea petei negre și a făinării.

Greșeli frecvente

Cea mai frecventă greșeală este udarea pe deasupra sau pulverizarea frecventă, fie dintr-un sistem de aspersoare, fie prin udarea manuală, cu bune intenții, a frunzișului; NC State Extension marchează asta direct drept declanșator de boli pentru această specie. A doua este să sari peste tăierea de la sfârșitul iernii pentru că planta arată deja plină: fără eliminarea lemnului vechi și scurtarea tulpinilor cu aproximativ o treime, lemnul florifer acumulează creștere neproductivă, iar calitatea înfloririi scade după câteva sezoane. A treia este plantarea în argilă grea, neamendată, și așteptarea ca listarea „tolerează argila” să însemne „prosperă în argilă”; atât RHS, cât și NC State îl listează ca tolerant la această textură, nu ca o plantă care preferă apa stagnantă în jurul rădăcinilor.