Viță-de-vie

O viță-de-vie plantată anul acesta nu îți va oferi o recoltă reală decât peste două sau trei sezoane, și nu își va atinge structura dresată decât după cinci până la zece ani, așa că prima întrebare nu este atât „când culeg fructele”, cât „cum dresez corect această viță încă din prima zi”. Vitis vinifera este o liană lemnoasă, cu frunze căzătoare, nativă dintr-o zonă care se întinde din centrul-sudul și sud-estul Europei, prin Asia Centrală, până în nordul Iranului, iar aproape fiecare viță vândută astăzi, de vin sau de masă, fie descinde din acele populații din lumea veche, fie este altoită pe portaltoi american pentru a supraviețui unui dăunător de sol care aproape a distrus specia. Indiferent ce formă plantezi, un butaș cu rădăcină liberă pentru un zid însorit sau o viță în ghiveci destinată unei sere, cele două condiții fără compromis sunt un sol bine drenat, aproape neutru spre alcalin, și o tăiere severă cât timp planta este complet în repaus vegetativ.

Pe rădăcini proprii sau altoită: de ce contează portaltoiul

Până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, vițele de vie erau cultivate pe rădăcinile proprii. Apoi filoxera, un afid de sol, a sosit din America de Nord și a început să distrugă vițele Vitis vinifera hrănindu-se cu rădăcinile; soluția care a salvat viticultura europeană a fost altoirea mlădițelor de vinifera pe portaltoi american rezistent, și rămâne practica standard oriunde filoxera este prezentă în sol. Vițele sunt de obicei vândute deja altoite, deși există și butași înrădăcinați, pe rădăcini proprii, pentru terenuri fără filoxeră. Pentru orice plantație, indiferent de mărime, potrivește portaltoiul cu locul: 125AA, 5C sau SO4 pentru teren adânc, fertil, necalcaros; 5BB, 125AA, 5C sau SO4 pe teren calcaros; 5BB sau 125AA pe sol superficial, sărac, pietros; și 5BB, 125AA sau SO4 pe argilă grea.

Alegerea soiurilor de vin sau de masă pentru clima ta

Cele două grupuri se comportă diferit odată ce temperaturile scad. Strugurii de masă au în general nevoie de căldura suplimentară a unei sere pentru a se coace bine într-un climat rece, în timp ce soiurile de vin sunt cele selecționate pentru a produce afară în regiuni mai blânde și recurg la seră doar acolo unde verile sunt scurte. Alegerea grupului greșit pentru locul tău este cel mai frecvent motiv pentru care o viță crește luxuriant, dar nu coace niciodată un ciorchine decent, așa că decide între seră sau teren deschis înainte de a alege un soi.

Adâncimea de plantare și spațierea

Așază o viță crescută în ghiveci la aceeași adâncime la care stătea în ghiveci. Cu o plantă cu rădăcina liberă, poziționează rădăcinile chiar sub suprafața solului, iar la o viță altoită păstrează punctul de altoire clar deasupra solului, astfel încât să nu stea niciodată în sol umed. Spațiază vițele individuale la 1,2 până la 1,5 m distanță; într-un rând de tip vie, lasă 1,5 până la 1,8 m între vițe și orientează rândurile de la nord la sud, astfel încât ambele părți ale rândului să prindă lumină uniformă pe parcursul zilei.

Sol și hrănire

Vitis vinifera vrea sol alcalin sau neutru, bine drenat, calcaros, lutos sau nisipos, și suferă în orice teren îmbibat cu apă. pH-ul țintă este un interval îngust, 6,5 până la 6,8, așa că un sol acid trebuie calcifiat înainte de plantare, nu corectat ani de zile ulterior. Hrănește în februarie cu un îngrășământ general, precum Growmore, la aproximativ 70 g pe metru pătrat, apoi, odată ce sezonul de creștere este în plină desfășurare, hrănește strugurii de masă la fiecare două săptămâni cu un îngrășământ bogat în potasiu, pentru a susține înflorirea și umplerea fructelor; strugurii de vin cultivați afară au în general nevoie de mai puțină hrănire de rutină odată stabiliți.

Udarea: constantă pe parcursul sezonului, nu continuă

Udă bine la fiecare șapte până la zece zile, pe parcursul sezonului de creștere, în loc de puțin și des. O viță dresată cu rădăcinile în interiorul unei sere se usucă mai repede decât solul de bordură și are nevoie de udare mai frecventă decât una cu rădăcinile afară, unde ploaia acoperă de obicei cea mai mare parte a muncii între udările deliberate. Constanța contează mai mult decât volumul: o viță care oscilează între secetă și îmbibare este mai predispusă la probleme la înflorire și în timpul legării fructelor decât una menținută pe un ritm constant de șapte până la zece zile.

Dresaj, tăiere și cultivare la seră

Efectuează tăierea principală la începutul iernii, cât timp vița este complet în repaus vegetativ; tăierea în timpul creșterii active favorizează bolile și irosește energia acumulată a viței. Două sisteme acoperă majoritatea grădinilor: cordonul cu tije și cepi, numit și dresaj pe cordon, este alegerea mai versatilă pentru un zid de grădină sau o seră, în timp ce sistemul Guyot, construit în jurul rândurilor pe suporturi de stâlpi și sârmă, se potrivește unei plantații de tip vie sau unui rând de grădină de legume. Pe timpul verii, întreținerea este mai ușoară, dar constantă: ciupește lăstarii nedoriți, îndepărtează frunzele care umbresc ciorchinii în dezvoltare, și rărește fructele, astfel încât vița să coacă mai puțini ciorchini, dar mai buni, în loc de mulți mediocri. Acolo unde clima nu poate coace strugurii afară, dresează vița de-a lungul interiorului unei sere sau al unei verande, cu rădăcinile plantate în afara structurii și tulpina trecută printr-un gol la nivelul solului, ceea ce menține zona rădăcinilor răcoroasă și umedă, în timp ce coroana primește căldura sticlei. Ține ferestrele deschise pe timpul verii și al toamnei, mai ales în jurul înfloririi și fructificării, deoarece aerul stătut și umed sub sticlă este ceea ce permite bolilor fungice să se instaleze.

Dăunători, boli și păsări

Mana și făinarea sunt în fruntea listei problemelor fungice, atât pe vițele de afară, cât și pe cele de seră, favorizate de ventilația slabă și frunzișul umed, mai degrabă decât de programul de udare în sine, așa că circulația bună a aerului și îndepărtarea promptă a frunzelor fac mai mult decât orice tratament. Scoicile brune, acarianul care provoacă bășicarea frunzelor viței și musca de oțet cu aripi pătate sunt probleme recurente de verificat pe parcursul sezonului, iar viespile devin un deranj chiar la recoltare, atrase de orice ciorchine deja crăpat sau ciugulit. Păsările sunt de obicei cea mai mare amenințare pentru o recoltă în curs de coacere și cel mai ușor de prevenit: acoperă vița cu plasă imediat ce strugurii încep să se coloreze, cu mult înainte să crezi că ai nevoie de asta.

Toxicitate: sigură pentru oameni, nu pentru câini

Fructul care face ca această viță să merite cultivată este un pericol real pentru câini. Strugurii și stafidele conțin acid tartric, pe care câinii nu îl pot procesa, iar ingerarea poate evolua de la vărsături și letargie până la afectare renală gravă; ține fructele căzute sau scoase de sub plasă departe de un câine care se plimbă prin grădină. Planta în sine este de asemenea semnalată ca dăunătoare pentru câini dacă este mâncată, indiferent dacă fructul în discuție este un strugure de masă sau un soi pur ornamental. Nu există o evaluare echivalentă publicată pentru pisici sau cai, așa că tratează orice animal curios cu aceeași precauție, în loc să presupui că este sigur.