Nuc comun

Juglans regia este nuca vândută decojită în orice supermarket, un arbore foios cu coroană largă, care are nevoie de patru până la șase ani pentru primele nuci și de cincisprezece până la douăzeci înainte să rodească într-o cantitate cu adevărat semnificativă. Crește într-o coroană largă, rotunjită, de 12-18 m înălțime și lățime, așa că decizia cea mai importantă se ia înainte de plantare: alege un loc definitiv, însorit, bine drenat, cu spațiu de rezervă, deoarece rădăcina pivotantă adâncă ce ancorează un arbore matur îl face un candidat prost pentru un transplant ulterior. Alege corect locul și calendarul de tăiere și ai un arbore modest ca pretenții pentru zeci de ani; greșește oricare dintre ele și rișcă o rană care sângerează sau o recoltă pipernicită care nu pornește niciodată cu adevărat.

Origine și ce cultivi de fapt

GBIF Backbone Taxonomy acceptă Juglans regia L. drept numele corect, în familia nucului, Juglandaceae, ordinul Fagales. Plants of the World Online, de la Kew, indică drept arie nativă nord-estul și estul Turciei, prin Liban, până în vestul Himalayei, o patrie mult mai restrânsă decât răspândirea actuală a arborelui, în Europa, Asia și pe coasta de vest a Americii de Nord, unde este cultivat de secole pentru lemn și nuci sub numele de nuc englezesc și nuc persan. Soiurile vândute astăzi, precum 'Broadview', sunt selecționate pentru mărimea nucii, subțirimea cojii și autofertilitatea parțială, nu pentru aspect, întrucât specia sălbatică este deja, prin ea însăși, un arbore de umbră arătos.

Amplasament, sol și distanțe

RHS recomandă sol lutos bine drenat, fertil, care reține umezeala și înclină spre alcalin, la soare direct, cu umbră ușoară tolerată doar cât timp arborele este tânăr. Plantează un arbore sub 3 m înălțime între sfârșitul toamnei și iarnă, cât timp este în repaus, la o distanță de 12-18 m între exemplare, pentru a lăsa loc coroanei finale, și ferește-l de zonele joase unde stagnează aerul rece în nopțile senine, deoarece un îngheț târziu poate deteriora amenții tineri și, odată cu ei, recolta anului. Evită materialul din pepinieră cu rădăcina încolăcită în ghiveci: rădăcina pivotantă a nucului nu tolerează nicio întrerupere a creșterii sale, iar un arbore care s-a încolăcit prea mult timp în ghiveci rareori se îndreaptă odată ajuns în pământ.

Alegerea arborelui: polenizare

Juglans regia poartă atât amenți masculi, cât și mici flori feminine, pe același arbore, dar cei doi rareori se deschid în același ritm, așa că un arbore singur se autopolenizează doar parțial. Soiurile parțial autofertile, precum 'Broadview', vor rodi și singure, dar RHS este clar în privința asta: rodirea se îmbunătățește cu un al doilea arbore, diferit, în apropiere, pentru polenizare încrucișată. Acolo unde spațiul permite doar un singur arbore, alege un soi ameliorat pentru autofertilitate, în loc să te bazezi pe vântul care aduce polen din grădina unui vecin.

Udare și fertilizare

Arborii tineri au nevoie de o udare adâncă și regulată în primele două-trei veri, cât timp rădăcina pivotantă ajunge la umezeala sigură din adâncime; un nuc tânăr stresat își oprește creșterea pentru un sezon întreg, în loc să treacă peste o perioadă secetoasă. Odată instalat, aceeași rădăcină pivotantă îi permite arborelui să tragă din umezeala solului la care alte plante nu pot ajunge, deși o secetă prelungită de vară tot mai rărește rodirea finală. Fertilizează un arbore tânăr cu un îngrășământ echilibrat, la circa 100 g pe metru pătrat, la sfârșitul lui februarie, urmat de o aplicare mai ușoară de sulfat de amoniu la sfârșitul lui martie, și mulcește arborii proaspăt plantați cu compost bine fermentat, ținut departe de trunchi.

Tăierea fără sângerare

Taie între miezul verii și începutul toamnei, niciodată iarna sau la începutul primăverii: tăieturile făcute cât timp seva urcă sângerează abundent, slăbind arborele și lăsând o rană care se vindecă lent. Nucul se află în cel mai ușor grup de tăiere al RHS și nu tolerează scurtarea drastică, așa că limitează lucrul la îndepărtarea ramurilor uscate sau care se încrucișează și la încurajarea lăstarilor laterali bine plasați pe un arbore tânăr, în loc să remodelezi unul mai bătrân. Ridică ramurile cele mai joase la circa 1,8-2,5 m pe măsură ce arborele se maturizează, parțial pentru a putea cosi dedesubt, parțial pentru că îngreunează accesul veverițelor la recoltă.

Juglona: ce să nu plantezi în apropiere

Rădăcinile de nuc și frunzele căzute eliberează juglonă, un compus care afectează sau ucide o listă specifică de vecini sensibili: azaleele, rododendronii, afinii, roșiile, ardeii și cartofii toți se chinuie sau mor în zona rădăcinilor unui nuc. Acesta nu este un motiv să eviți arborele, dar exclude un strat de legume plantat dedesubt sau o bordură de rododendroni sub coroană; iarba, majoritatea plantelor perene tolerante la umbră, precum și mulți alți arbori și arbuști nu sunt afectați și cresc fără probleme în raza unui nuc instalat.

Dăunători, boli și veverițe

Afidele și acarianul care provoacă bube pe frunzele de nuc sunt dăunătorii obișnuiți; pătarea frunzelor de nuc, pătarea în pete a frunzelor și antracnoza apar ca defecte pe frunze în sezoanele umede și sunt gestionate mai ales prin strângerea frunzelor căzute bolnave, nu prin stropiri, în timp ce putregaiul de rădăcină cu ciuperca-mierii și cancerul cu pete coraliforme sunt infecțiile lemnoase mai grave de urmărit pe un arbore stresat sau rănit. Larvele viermelui merelor deteriorează ocazional nucile în dezvoltare. Veverițele cenușii sunt de obicei o amenințare mai mare pentru recoltă decât orice insectă sau ciupercă; protecțiile de plastic pe trunchi, plus ramurile joase ridicate la o înălțime greu accesibilă, sunt principala apărare recomandată de RHS, alături de recoltarea zilnică odată ce nucile încep să cadă, ca nimic să nu stea pe jos peste noapte.

Recoltare și depozitare

Nucile se coc toamna; sparge câteva mostre de test înainte să te apuci de o recoltare completă, apoi culege zilnic odată ce încep să cadă, atât pentru a devansa veverițele, cât și pentru a opri nucile căzute să stea în iarba udă. Îndepărtează complet coaja verde, fibroasă, cu o perie de sârmă, înainte de depozitare, deoarece coaja rămasă pe scoarță favorizează mucegaiul. Usucă nucile curățate într-un singur strat, într-un cuptor răcoros, la maximum 40 de grade Celsius, sau într-un loc aerisit și uscat, până când miezurile zornăie liber în coajă; nucile bine uscate se păstrează luni de zile într-un loc răcoros și uscat.