Pomul-împărătesei

Un puiet de Paulownia tomentosa este rareori plantat intenționat astăzi; mai des apare crescut singur într-un gard, pe o alee cu pietriș sau într-un colț neîngrijit al grădinii, cu frunzele lui în formă de inimă deja cât o farfurie de masă din prima toamnă. Fie că ai moștenit unul, fie că ai cumpărat un exemplar ales pentru florile lui parfumate de primăvară, acest pom va crește în înălțime mai repede decât aproape orice altceva ai putea planta, va tolera soluri pe care alți arbori le refuză și, dacă e lăsat să se însămânțeze liber, se va răspândi mult dincolo de locul unde l-ai găsit. Să știi ce devine în al treilea an schimbă felul în care îl tratezi din primul an.

Origine și denumire

Pomul-împărătesei este originar din centrul și estul Chinei și din Coreea de Sud, unde crește ca element al pădurilor temperate deschise și deranjate. Face parte dintr-o familie proprie, Paulowniaceae, din ordinul Lamiales, și este vândut sub mai multe denumiri populare care se suprapun: pomul-prințesei, pomul-împărătesei și arborele-degetăriță se referă la aceeași specie, ultima denumire făcând trimitere la florile lui în formă de pâlnie, care seamănă într-adevăr cu niște flori de degetăriță supradimensionate. A fost adus din Asia ca arbore ornamental și de umbră și, de atunci, a fost plantat și s-a răspândit prin autoînsămânțare în regiunile temperate din întreaga lume.

Un ritm de creștere care depășește aproape orice alt arbore de umbră

Acesta este cel mai rapid arbore pe care majoritatea grădinarilor îl vor planta vreodată. Un lăstar tânăr poate adăuga până la 4,5 metri de creștere nouă într-un singur sezon, iar arborele își atinge dimensiunea maximă de aproximativ 9 până la 15 metri înălțime și aproape la fel de lat în circa un deceniu, mult mai repede decât un stejar, un arțar sau chiar majoritatea plopilor. Tocmai de aceea are nevoie de o planificare înainte de a fi pus în pământ: un arbore de această dimensiune ajunge repede la maturitate, iar mutarea sau eliminarea unui exemplar deja format este o muncă mult mai mare decât alegerea unui loc mai potrivit de la început.

Amplasare: soare din plin, adăpost față de vânt, spațiu de creștere

Oferă-i soare din plin până la semiumbră și, la fel de important, o poziție ferită de vântul puternic și dominant. Lemnul este ușor și relativ fragil, iar frunzele de pe lăstarii tineri sunt enorme, așa că un loc bătut de vânt și expus rupe frunzișul și frânge crengile pe care un colț mai liniștit le-ar lăsa intacte. Deoarece coroana ajunge să se întindă pe 6 până la 9 metri, ține-l la distanță de casă, de firele electrice aeriene și de orice structură pe care un arbore mare, cu crengi fragile, ar putea-o deteriora pe măsură ce crește.

Sol, udare și fertilizare

Pomul-împărătesei tolerează nisip, sol lutos și argilă, pH acid până la ușor alcalin, și chiar teren care rămâne ocazional umed, atâta timp cât drenajul nu este constant deficitar. Udă regulat un arbore tânăr în primul sau al doilea sezon, cât timp rădăcinile se formează; ulterior face față destul de bine perioadelor secetoase, având o toleranță moderată la secetă odată ce sistemul radicular este bine format. Renunță la fertilizarea de rutină pe un arbore matur: nu este o plantă care are nevoie de încurajare, iar a-i stimula și mai mult creșterea unui arbore deja rapid înseamnă mai ales tăieri suplimentare mai târziu.

Flori care se deschid înaintea frunzelor

Muguri floriferi pufoși, de culoare scorțișoară, se formează la vârful crengilor toamna și rămân peste iarnă pe arborele desfrunzit, vizibili alături de capsulele de semințe uscate din anul precedent. Se deschid la începutul primăverii, înainte sau chiar în timp ce apar frunzele, în ciorchini mari, verticali, de flori parfumate, în formă de pâlnie, de culoare de la mov-liliachiu la mov pal, cu o aromă discretă de vanilie, purtate pe lemnul de al doilea an. Un îngheț puternic de primăvară, în timp ce mugurii se umflă, poate distruge înflorirea din acel an, așa că un loc adăpostit protejează afișul floral la fel de mult ca și crengile.

Tăiere și retezare la bază

Lăsat nederanjat, pomul-împărătesei formează o coroană rotunjită și înflorește constant în fiecare primăvară pe lemn mai vechi. Unii grădinari preferă în schimb să îl reteze drastic la sfârșitul iernii, tăind trunchiul aproape de sol; arborele răspunde cu o singură creștere de frunze, pe parcursul unui sezon, care poate ajunge la dimensiunea unei farfurii de masă sau mai mare, un efect folosit uneori pentru un frunziș spectaculos într-un strat de flori, deși sacrifică în întregime înflorirea din acel an. Oricare ar fi metoda, taie lemnul mort, deteriorat sau care se încrucișează cât timp arborele este în repaus vegetativ, deoarece crengile fragile sunt predispuse la deteriorări în furtuni, iar lemnul rupt favorizează putrezirea.

Probleme frecvente: lemn fragil, resturi vegetale și lăstari de rădăcină

Această specie este în mare parte ferită de dăunători serioși, dar nu este lipsită de probleme. Crengile se rup la vânt și în furtuni cu polei, deoarece lemnul este ușor și slab; florile căzute, capsulele și frunzele supradimensionate creează o problemă reală de resturi sub coroană în fiecare an; iar cioturile tăiate și rădăcinile deranjate lăstăresc insistent, așa că eliminarea unui arbore nedorit necesită de obicei mai mult de o tăiere. Mucegaiul ocazional, pete pe frunze și cancerul ramurilor apar în locuri umede și slab aerisite, în general fără să pună în pericol supraviețuirea arborelui.

De ce este reglementat ca specie invazivă în părți din SUA

O singură capsulă de semințe poate conține până la două mii de semințe subțiri, purtate de vânt, iar un arbore matur are multe astfel de capsule, motiv pentru care se naturalizează atât de ușor în păduri deranjate, de-a lungul drumurilor și al malurilor de râuri, odată ce scapă din cultură. Este semnalat drept specie invazivă neindigenă, nerecomandată pentru plantare în Florida, și apare pe listele de specii invazive întreținute de organismele forestiere și de mediu din estul Statelor Unite. Înainte de a planta unul, mai ales în sud-estul SUA, verifică lista actuală de specii invazive a statului tău, iar dacă ai deja un arbore autoînsămânțat pe care nu îl vrei, îndepărtează florile de primăvară înainte să formeze capsule și fii pregătit să tai lăstarii de rădăcină de mai multe ori.