Filodendron cu frunze-inimă

O plantă agățătoare, cu frunze lucioase, în formă de inimă, care se desfac roz-arămii înainte să se așeze în verde-închis, în decurs de aproximativ o săptămână, este aproape întotdeauna Philodendron hederaceum, filodendronul cu frunze-inimă. Numele acceptat de GBIF pentru specie este Philodendron hederaceum (Jacq.) Schott, din familia aronului, Araceae, iar Plants of the World Online îi înregistrează arealul nativ din Mexic până în America tropicală, unde urcă pe trunchiurile copacilor, în pădurea umedă, folosind rădăcini aeriene, nu târându-se pe sol. Se numără printre cele mai tolerante plante de interior vândute oriunde, suportând lumina slabă și o udare neregulată, și se înrădăcinează dintr-o butașă de tulpină într-un borcan cu apă, cu efort aproape nul. Planta cu care este confundată cel mai des este pothos-ul auriu, Epipremnum aureum: North Carolina State Extension notează că detaliul care o trădează sunt stipelele subțiri, ca de hârtie, ale acestei specii, vizibile pe creșterea nouă și care cad dezordonat pe măsură ce tulpina îmbătrânește, plus pețiolii netezi, fără șanț, în timp ce pothos-ul are un șanț de-a lungul pețiolului.

Lumina: de la indirectă puternică până la cu adevărat slabă

North Carolina State Extension încadrează toleranța la lumină a acestui filodendron de la umbră profundă, sub două ore de soare direct pe zi, prin umbră parțială de două până la șase ore, și adaugă că, deși preferă lumină medie, tolerează lumina slabă mai bine decât aproape orice altă plantă agățătoare de interior, motiv pentru care continuă să crească în băi fără ferestre și colțuri întunecate de birou, unde majoritatea plantelor eșuează. Mut-o în lumină mai puternică, dar tot indirectă, și tulpinile se îngroașă, cu distanțe mai mici între frunze; la umbră mai adâncă supraviețuiește, dar se întinde, cu porțiuni mai lungi de tulpină goală între fiecare frunză. Ferește-o de soare direct, care arde țesutul subțire al frunzelor în una-două zile.

Udarea și umiditatea

Menține solul ușor umed primăvara și vara, și încetinește toamna și iarna, udând din nou odată ce stratul de suprafață a început să se usuce, rutina recomandată de North Carolina State Extension pentru această specie. Preferă umiditate relativă medie și apreciază o pulverizare ocazională, dar același serviciu de extensie notează și că tolerează aerul uscat mai bine decât o adevărată plantă de pădure tropicală, motiv pentru care supraviețuiește încălzirii centrale și aerului condiționat, care ar arde o aroidee mai pretențioasă. Frunzele moi, care se îngălbenesc, pe sol umed, indică udare excesivă și putrezirea rădăcinilor care urmează; vârfurile de frunze crocante, maronii, sunt de obicei din cauza aerului, nu a ghiveciului.

Solul și plantarea în ghiveci

Plantează-l într-un amestec de ghiveci pe care North Carolina State Extension îl descrie ca fiind bine drenat, dar totuși capabil să rețină umiditatea, în orice ghiveci cu gaură de drenaj, astfel încât apa să nu bălteacă niciodată în jurul rădăcinilor. Plantele cultivate documentate de același serviciu de extensie ajung de la aproximativ 10 cm până la 1,8 m înălțime și de la 15 cm până la 1,8 m lățime, un interval suficient de larg pentru a acoperi atât un ghiveci compact, agățător, pe un raft, cât și un exemplar dirijat câțiva metri în sus, pe un suport. Oferă-i un stâlp cu mușchi sau un totem din scoarță dacă vrei să urce, nu să cadă în cascadă: frunzele care cresc pe măsură ce planta urcă și își înfige rădăcinile într-un suport umed ies vizibil mai mari decât cele de pe o tulpină agățătoare lăsată să atârne.

Fertilizarea și tăierea pentru o plantă mai stufoasă

Fertilizează cu un îngrășământ lichid echilibrat pentru plante de interior, la aproximativ jumătate din concentrația indicată pe etichetă, o dată pe lună pe durata sezonului de creștere, și oprește-te toamna și iarna, cât creșterea încetinește. Ciupește sau taie o tulpină chiar deasupra unei frunze și ea ramifică din acel punct, cea mai eficientă metodă de a transforma câteva tulpini lungi și goale într-o plantă deasă, stufoasă; păstrează bucățile tăiate în loc să le compostezi, întrucât se înrădăcinează ușor. Tăierea ușoară și regulată, primăvara și vara, menține planta mai stufoasă decât dacă lași câteva tulpini să crească la nesfârșit.

Înmulțirea în apă

Butașii de tulpină, metoda de înmulțire listată de North Carolina State Extension pentru această specie, sunt printre cele mai iertătoare metode de înmulțire a plantelor de interior. Taie o secțiune care include cel puțin o frunză și un nod, mica umflătură de pe tulpină de unde apar rădăcinile, apoi pune butașul într-un pahar cu apă, cu nodul sub apă și frunza deasupra suprafeței. Rădăcinile apar de obicei în decurs de câteva săptămâni, într-un loc luminos, ferit de soare direct; odată ce ajung la câțiva centimetri, plantează butașul în sol umed, în loc să-l lași în apă la nesfârșit, întrucât rădăcinile crescute în apă au o structură diferită de cele din sol și au nevoie de timp să se adapteze. Plantarea mai multor butași înrădăcinați împreună, într-un singur ghiveci, este calea cea mai rapidă spre o plantă plină, stufoasă, în loc de o singură tulpină subțire.

Soiuri și forme de culoare

Specia vândută în comerț nu este întotdeauna simplu verde. RHS listează 'Brasil', cu o dungă lată, neregulată, galben-verzuie, de-a lungul centrului fiecărei frunze, și 'Mica', o formă agățătoare, cu o strălucire catifelată, bronz-verzuie, pe frunze care rămân mai mici decât tipul speciei, în jur de zece centimetri lungime. Formele aurii spre verde-lămâie, precum cea din fotografia de mai sus, la care frunzele noi apar întregi, galben-verzui pal, și fie își păstrează culoarea, fie se închid spre verde cu vârsta, sunt și ele vândute pe scară largă; cât de puternic se păstrează culoarea depinde în mare măsură de cât de multă lumină primește planta, întrucât mai multă lumină păstrează, în general, mai luminoase frunzele variegate și cele cu forme de culoare.

Dăunători, greșeli frecvente și toxicitate

Acest filodendron nu are probleme serioase de dăunători sau boli, în condiții normale de îngrijire, deși North Carolina State Extension semnalează afidele, acarienii, păduchii lânoși și păduchii țestoși drept vizitatori ocazionali, plus pata foliară și putrezirea rădăcinilor în sol ținut prea umed. Cea mai frecventă greșeală nu este udarea, ci lumina: cultivatorii dau vina pe udarea excesivă pentru frunzele îngălbenite, când planta pur și simplu se întinde după mai multă lumină, așa că verifică locul în care se află înainte să reduci udarea. Fiecare parte a plantei, inclusiv seva, conține cristale de oxalat de calciu; ASPCA listează filodendronul cu frunze-inimă ca toxic pentru câini, pisici și cai, cu iritație orală, salivație și vărsături printre semnele raportate, iar North Carolina State Extension adaugă că este și un iritant al pielii și gurii pentru oameni, așa că ține butașii și frunzele căzute departe de animalele de companie și copiii care duc plantele la gură.