Catalpa

O Catalpa sudică (Catalpa bignonioides) cumpărată ca puiet mic în ghiveci nu rămâne mică: așteaptă-te la un copac lat, rotunjit, de 9 până la 18 metri înălțime, cu o coroană aproape la fel de largă, în câteva decenii, așa că locul unde o plantezi contează mai mult decât aproape orice altceva ai putea face pentru ea. La începutul până la mijlocul verii, deschide panicule mari de flori albe, asemănătoare orhideelor, pătate cu violet și galben, apoi poartă frunze uriașe, în formă de inimă, toată vara, înainte să lase să cadă păstăi asemănătoare fasolei, de până la 38 cm lungime, care i-au adus vechea poreclă de „pomul-trabuc”. Lemnul e moale și se rupe ușor la vânt, așa că nu e un copac pentru un colț expus, iar forma cu frunze aurii 'Aurea' este de obicei ținută mică intenționat, prin tăieri drastice, în loc să fie lăsată să ajungă la mărimea completă.

Origine și aria natală

Catalpa bignonioides este originară dintr-o parte relativ îngustă a sud-estului Statelor Unite. Plants of the World Online (Kew) indică aria ei natală din estul statului Texas până în sudul statului Georgia, iar de atunci a fost plantată atât de răspândit ca pom de stradă și pom ornamental solitar în regiunile temperate, și se autosemănă atât de ușor, încât e adesea confundată cu o specie nativă mai la nord. Ruda ei apropiată, catalpa nordică (Catalpa speciosa), provine dintr-o arie natală diferită, mai interioară, și înflorește puțin mai devreme; cele două sunt ușor de confundat odată ce ambele sunt bine stabilite în afara ariilor lor natale.

Amplasarea unui copac de această mărime

Oferă-i spațiu înainte de orice altceva: o coroană matură, de 6 până la 12 metri lățime, are nevoie de distanță față de casă, de liniile electrice și de aleile pavate, care vor ajunge presărate cu crenguțe, flori și păstăi căzute. Sistemul radicular e extins și util pentru a fixa o pantă, dar nu e unul de plantat aproape de o fundație, de o groapă septică sau de un strat îngust. Pentru că lemnul e fragil, evită locurile deschise, expuse la vânt; o poziție cu ceva adăpost de la copacii vecini sau de la o clădire reduce șansele ca ramurile să cadă într-o furtună. Ține-l departe și de terase și de locurile de parcare, atât pentru mizerie, cât și pentru că ramurile căzute de la un copac bătrân pot fi cu adevărat grele.

Soare, sol și plantare

Soarele deplin dă cea mai bogată înflorire și, la formele cu frunze aurii, cea mai vie culoare; specia tolerează și umbra parțială, deși înflorirea se rărește pe măsură ce lumina scade. Este remarcabil de puțin pretențioasă în privința solului: argilos, lutos sau nisipos, acid până la alcalin, și face față atât perioadelor de secetă, cât și inundațiilor sezoniere mai bine decât majoritatea copacilor de umbră de mărimea lui. Plantează-l într-un sol mediu până la umed, rezonabil de drenat, udă-l profund și regulat în primele unul până la două sezoane de creștere, cât timp rădăcinile se stabilesc, apoi redu treptat; odată acomodat, un copac plantat direct în sol rareori are nevoie de udare suplimentară, în afara unei secete reale.

Cultivarea formei aurii prin tăiere anuală severă (pollard)

Lăsată nederanjată, Catalpa bignonioides 'Aurea' devine același copac mare ca specia de bază, doar cu frunziș auriu-gălbui, care se estompează spre verde-lime pe măsură ce frunzele îmbătrânesc, și spre verde complet la umbră. Majoritatea grădinarilor nu o lasă niciodată să ajungă atât de mare. RHS recomandă tăierea ei anuală severă (pollard) sau tăierea din bază, la sfârșitul iernii sau începutul primăverii, scurtând drastic creșterea din anul precedent, până la un schelet jos; copacul răspunde cu lăstari noi și viguroși și frunze vizibil mai mari, într-un auriu mai intens, ținute la nivelul ochilor, pe o plantă de dimensiunea unui arbust ușor de gestionat, în loc de un copac mic. O catalpa tăiată astfel are nevoie de sol mai bogat și de mai multă hrănire și udare decât una lăsată să crească natural, pentru că își reface întregul coronament de la zero, în fiecare an. Soarele deplin este cel care face ca auriul să merite tăierea suplimentară.

Florile și păstăile asemănătoare trabucurilor

Florile se deschid în panicule libere, verticale, de 15 până la 30 cm lungime, fiecare floare individuală în formă de clopot, albă, marcată cu două rânduri de creste galbene și presărată cu pete violet în interiorul gâtului corolei; înflorirea are loc de la începutul până la sfârșitul verii, mai târziu în sezon decât la catalpa nordică. Ce urmează e mai distinctiv decât florile: capsule înguste, asemănătoare fasolei, care se lungesc pe parcursul sezonului până la 38 cm, atârnând în ciorchini și dând copacului porecla de pomul-trabuc. Păstăile se coc într-un maro închis până toamna și se despică pe lungime pentru a elibera semințe plate, aripate, între octombrie și decembrie. Copacul se autosemănă cu ușurință oriunde cad păstăile pe sol deschis, așa că adună cu grebla ce nu vrei să încolțească primăvara următoare, mai ales lângă gazon și straturi de flori.

Omida de catalpa

Omida mare, asemănătoare unui vierme-cornut, pe care o poți găsi despuind frunzele vara, este larva fluturelui-sfinx de catalpa (Ceratomia catalpae), o specie care se hrănește exclusiv cu catalpa. Un atac puternic poate defolia o ramură sau chiar cea mai mare parte a coronamentului în câteva zile, dar un copac altfel sănătos scoate frunze noi și își revine în același sezon. În sudul Statelor Unite, aceste omizi, cunoscute local drept „viermi de catalpa”, sunt căutate de pescari ca momeală pentru biban și somn-de-canal; sunt culese cu mâna, congelate pentru mai târziu, iar un copac productiv este uneori supravegheat la fel de atent pentru omizile lui, cât și pentru umbra pe care o oferă.

Dăunători, boli și lemnul fragil

Dincolo de omizile fluturelui-sfinx, Catalpa bignonioides este, în mare parte, lipsită de probleme: apar ocazional ofilirea verticilliană, făinarea, arsura lăstarilor sau pata foliară, dar rareori amenință un copac matur. Adevărata slăbiciune structurală este chiar lemnul, care e moale și predispus să se despice la îmbinările înguste, în formă de V, ale ramurilor. Formează un copac tânăr cu o singură tulpină centrală dominantă și elimină din timp furcile strânse, cât ramurile sunt mici și tăieturile se vindecă repede; pe un copac mai bătrân, așteaptă-te ocazional la căderea unor crenguțe după vânt, și inspectează coroana după orice furtună serioasă, în căutarea ramurilor agățate sau crăpate.

Greșeli frecvente

Cea mai frecventă greșeală este plantarea unei catalpe de mărime completă acolo unde încape doar un copac mic, aproape de o terasă, o alee sau o fundație, și apoi convețuirea, decenii la rând, cu păstăi, flori și crenguțe căzute sub picioare. A doua este cumpărarea soiului 'Aurea' așteptând un arbust auriu compact, și apoi surprinderea când devine un copac de 12 metri, pentru că nimeni nu l-a tăiat; dacă scopul e un frunziș des și viu pe o plantă ușor de gestionat, planifică din start să-l scurtezi drastic în fiecare primăvară. A treia este amplasarea oricărei catalpe într-un loc expus la vânt, unde același lemn fragil care o face rapidă și ieftină de cultivat o transformă și în primul copac care pierde ramuri într-o furtună de vară.