Pir gros

O graminee construită să se răspândească în două moduri

Cynodon dactylon, pirul gros, este o graminee perenă de sezon cald, din familia gramineelor (Poaceae), care se răspândește prin două sisteme târâtoare care funcționează simultan: stoloni sârmoși care aleargă pe suprafața solului și rizomi care sapă tuneluri chiar sub ea, ambii înrădăcinându-se și trimițând lăstari noi oriunde un nod atinge solul. În sol nederanjat, acești rizomi stau de obicei la doar 2,5-15 cm adâncime, deși în sol afânat sau nisipos, lângă o fundație sau o margine pavată, pot pătrunde mai adânc. Acest sistem dublu de stoloni și rizomi este toată povestea acestei specii: el este cel care permite câtorva fragmente să acopere un gazon gol într-o singură vară, și tot el este motivul pentru care aceeași plantă este aproape imposibil de scos odată ce a trecut într-un strat de flori. GBIF înregistrează Cynodon dactylon (L.) Pers. drept numele acceptat, cu o listă lungă de sinonime mai vechi, printre care Agrostis bermudiana și Capriola dactylon, care încă apar în chei de identificare a buruienilor mai vechi și pe etichetele de pepinieră.

Alegerea între sămânță, fragmente de stolon și brazde

Pirul gros comun, tipul vândut ca sămânță, produce sămânță viabilă proprie și acoperă terenul dintr-un semănat de primăvară, odată ce nopțile rămân constant calde. Soiurile hibride cu textură mai fină, create pentru gazonul de golf și terenurile sportive, sunt, în schimb, hibrizi triploizi sterili, care nu produc deloc sămânță utilizabilă și trebuie plantați vegetativ, din fragmente de stolon, butași sau brazde, în general din primăvară până la sfârșitul verii, astfel încât iarba tânără să aibă timp să se înrădăcineze înainte de primul îngheț. Pe oricare dintre cele două căi, testele de extensie universitară arată o acoperire completă a solului în aproximativ 45-90 de zile, în condiții bune, așa că o porțiune goală plantată la sfârșitul primăverii este de obicei gazon solid până la jumătatea verii, nu abia anul următor.

Tunsul scurt și frecvent

Pirul gros are nevoie de un tuns scurt și regulat, nu să fie lăsat să crească înalt și tuns doar ocazional. North Carolina State Extension recomandă menținerea gazonului tuns la 2-5 cm, iar în perioada de vârf a creșterii de vară, asta înseamnă de obicei tuns cel puțin o dată pe săptămână, uneori de două ori, astfel încât nicio trecere să nu îndepărteze mai mult de aproximativ o treime din lama frunzei. O mașină de tuns reglată prea sus lasă iarba să facă resturi vegetale și să crească pufoasă în loc de densă; una reglată prea jos, mai ales una rotativă, nu una cu cilindru, rade coroanele și deschide porțiuni goale pe care buruienile le colonizează rapid.

Udarea și fertilizarea pentru un gazon dens

Este o graminee cu adevărat tolerantă la secetă, capabilă să treacă printr-o vară uscată încetinindu-și creșterea și consumând din rizomi, dar ghidul UC IPM este direct în a spune că se dezvoltă cel mai bine atunci când este irigată, nu lăsată să se descurce singură. Cel mai dens și mai rezistent la uzură gazon rezultă dintr-o udare regulată și profundă pe parcursul sezonului de creștere, combinată cu fertilizare cu azot cât timp iarba crește activ; dacă fertilizarea este omisă într-o perioadă caldă și secetoasă, gazonul se rărește și se decolorează cu mult înainte să se brunifice pentru iarnă.

Repausul de iarnă și limitele de frig

Pirul gros își pierde culoarea verde și se oprește din creștere odată ce temperatura solului, la adâncimea rădăcinilor, coboară sub aproximativ 13°C, apoi reverdește singur odată ce solul se încălzește din nou peste acest prag, primăvara. Este vorba de repaus, nu de moarte, coroanele și rizomii rămân vii sub suprafața brunificată tot acest timp. North Carolina State Extension îi plasează rezistența la frig în zonele USDA 6a-10b, dar precizează clar că planta nu poate supraviețui unei ierni în care temperaturile coboară sub aproximativ -12°C, motiv pentru care se rărește sau dispare din gazoanele aflate la limita nordică a acestui interval.

Una dintre cele mai problematice buruieni din lume

Același sistem de rizomi și stoloni care face din pirul gros un gazon bun îl transformă, în afara unui gazon tuns, într-una dintre cele mai persistent problematice buruieni de pe terenurile cultivate la nivel mondial, concurând puternic în culturi precum trestia de zahăr, bumbacul, porumbul și viile, în zeci de țări. Supraviețuiește atât inundațiilor, cât și secetei, refăcându-se din orice fragment de rizom rămas intact sub sol, urcă peste și prin plantele vecine de-a lungul stolonilor săi și alunecă de la marginea unui gazon într-un strat alăturat fără niciun ajutor din partea nimănui. Nimic din toate acestea nu o face o plantă otrăvitoare: nu este listată de ASPCA drept toxică pentru pisici, câini sau cai, problema pe care o creează ține în întregime de concurență și persistență, nu de chimie.

Cum scoți pirul gros dintr-un strat de flori

Săpatul este locul unde majoritatea oamenilor greșesc: o singură trecere cu cazmaua sau motocultorul taie rizomii în segmente scurte, iar UC IPM notează clar că multe dintre aceste segmente se înrădăcinează pur și simplu din nou oriunde ajung, transformând o pată în mai multe. Cultivarea repetată, două sau trei treceri pe parcursul unei veri, cu apa oprită între ele, astfel încât rizomii expuși să se usuce la soare, funcționează mai bine decât o singură săpătură temeinică. Solarizarea cu folie de plastic transparentă peste un strat, în cele mai fierbinți săptămâni ale verii, poate ucide atât rizomii, cât și orice sămânță aflată în sol. Acolo unde erbicidul este o opțiune, UC IPM recomandă un produs selectiv pentru graminee, aplicat primăvara, cât timp creșterea nouă este încă sub 15 cm, sau glifosat aplicat pe iarbă în creștere activă, netunsă, la sfârșitul verii, când planta trage zaharurile în jos, spre rădăcini, pentru iarnă, ca fiind momentele care funcționează cel mai bine, urmate de cel puțin o săptămână înainte de tunderea sau deranjarea zonei tratate. O bandă de bordură metalică sau din plastic, îngropată de-a lungul marginii unui strat, suficient de adânc încât să stea sub zona rizomilor, este cel mai sigur mod de a opri pirul gros dintr-un gazon vecin să reinvadeze un strat tocmai curățat.

Pirul gros și alergia la polen

Acolo unde este cultivat ca gazon, în jumătatea mai caldă a țării, pirul gros este și unul dintre cele mai problematice polenuri de graminee pentru persoanele cu alergie la polen: ciclul lung de creștere de sezon cald îi permite să înflorească și să elibereze polen pe o perioadă mai lungă a anului decât gramineele de gazon de sezon rece, care intră în repaus pe căldura verii. Tunsul înainte ca inflorescențele să se deschidă, menținerea gazonului la înălțimea recomandată, în loc să se lase tulpinile florale să se ridice deasupra masei vegetale, și alegerea unui soi hibrid cu înflorire redusă, în locul pirului gros comun cu sămânță, sunt modalități practice prin care un proprietar de gazon cu alergii la graminee poate reduce expunerea fără să renunțe la gazon.