Iarba Kikuyu

O iarbă care își ascunde propriile flori

Cenchrus clandestinus, cunoscută mai bine ca iarba Kikuyu, este o plantă perenă târâtoare originară din pajiștile de altitudine ale Africii de Est. Atât GBIF, cât și Plants of the World Online consemnează aria ei nativă din Eritreea până în sudul Africii tropicale, iar numele popular vine de la poporul Kikuyu din podișurile centrale ale Kenyei, unde au fost făcute primele colecții botanice. Numele speciei este detaliul cu adevărat elocvent: clandestinus înseamnă ascuns, și descrie o particularitate reală a plantei. Spre deosebire de majoritatea ierburilor, iarba Kikuyu nu își înalță florile pe un spic expus. Spiculetele rămân ascunse la baza tecii frunzei, iar doar niște stigmate palide, filiforme, și antere crem ies afară pentru a prinde polenul purtat de vânt. Dacă un gazon pe care toată lumea îl numește iarbă pare să nu înflorească niciodată, iată motivul: înflorește constant, doar că nu se vede.

Ceea ce vezi de fapt sub picioare este o rogojină formată din două structuri de răspândire în același timp: stoloni cărnoși de suprafață și rizomi subterani care pătrund la 2,5 până la 10 cm adâncime. Ambii formează rădăcini oriunde un nod atinge solul, iar așa devine un singur fragment de tulpină un gazon întreg. Frunzele sunt verzi-deschis, lungi de 2,5 până la 25 cm, cu vârf ascuțit și limb plat, lat de aproximativ 3 până la 6 mm. Elementul care o dă de gol la identificare, mai ales lângă iarba bermudă, este gulerul frunzei: în loc de o ligulă membranoasă, iarba Kikuyu poartă o franjură deasă de peri.

Înființarea unui gazon sau a unei pășuni

Iarba Kikuyu este o specie de sezon cald și se stabilește cel mai repede când solul este deja cald, din primăvară până la începutul toamnei în majoritatea climatelor. În grădinile particulare, este plantată de obicei din fragmente de tulpină, stoloni sau brazde de gazon, nu din semințe, deoarece câteva fragmente de tulpină formează rădăcini la aproape fiecare nod. Acolo unde se folosește sămânța, menține primii 2,5 cm de sol constant umezi; germinarea și stabilirea timpurie au nevoie de udări frecvente și ușoare până când plantele tinere își trimit propriile rădăcini în adâncime. Odată înrădăcinată, creșterea este rapidă după orice standard pentru un gazon: lăstarii se pot extinde cu mai mult de 2,5 cm pe zi, iar o suprafață nesupravegheată se extinde spre exterior cu aproximativ 0,4 metri pătrați pe lună, fără nimic care să o încetinească. Această viteză este întreaga atracție pentru un gazon rapid și, în același timp, întreaga problemă pentru un strat de flori plantat alături.

Cositul fără a o tunde prea scurt

Iarba Kikuyu tolerează un cosit cu adevărat jos, supraviețuind unor tăieri sub 1,3 cm fără să se ofilească, ceea ce este neobișnuit pentru o iarbă atât de viguroasă. Lăsată netunsă, ajunge la aproximativ 46 cm și se prăbușește într-un strat neîngrijit. Majoritatea gazoanelor de casă sunt ținute între 2,5 și 7,5 cm, cosite suficient de des încât nicio trecere să nu îndepărteze mai mult de o treime din limbul frunzei. Un cosit prea drastic și prea rar are efectul opus celui la care te-ai aștepta de la o iarbă atât de rezistentă: se tunde până la piele, lăsând pete palide, golașe, unde covorul gros de stoloni rămâne expus în loc să fie acoperit. Cositul frecvent are și un efect secundar demn de reținut: stimulează înflorirea și formarea de semințe, unul dintre modurile prin care iarba Kikuyu se răspândește dincolo de locul unde a fost plantată.

Udarea și refacerea după secetă

Creșterea este cea mai luxuriantă cu umiditate regulată în lunile calde; UC Cooperative Extension notează că specia preferă condiții umede pentru o creștere activă. Totuși, o suprafață bine stabilită este iertătoare. Rădăcinile și rizomii păstrează suficiente rezerve încât gazonul se poate îngălbeni într-o perioadă de secetă și reverdește în câteva zile de la prima ploaie sau irigare reală, în loc să piară complet așa cum ar face un gazon de sezon rece, cu rădăcini superficiale. Plantările noi sunt excepția: fragmentele de tulpină, stolonii și semințele au nevoie de umiditate de suprafață constantă în primele săptămâni, până când rădăcinile ajung la o oarecare adâncime.

Sol, fertilitate și expunere la soare

Iarba Kikuyu nu este pretențioasă în privința texturii solului, se răspândește la fel de bine în argilă, sol lutos și nisip, iar UC Cooperative Extension menționează explicit că tolerează fertilitate scăzută, spre deosebire de multe alte ierburi de gazon care se răresc repede pe teren sărac. Fertilizarea abundentă riscă mai degrabă să producă paie și bătăi de cap la cosit decât să îmbunătățească gazonul. Se comportă cel mai bine în soare puternic, dar, neobișnuit pentru o iarbă de gazon de sezon cald, UC Extension o cotează și ca performând bine în condiții relativ umbrite, un avantaj real față de iarba bermudă plantată sub copaci sau lângă o clădire.

Repausul de iarnă și frigul

Frigul este adevărata limită a ierbii Kikuyu. Creșterea activă are loc între aproximativ 15 și 32 de grade Celsius, iar planta tolerează fără probleme căldura de până la 38 de grade Celsius, dar are o toleranță slabă la frig și intră în repaus vegetativ la primul îngheț puternic. În climatele cu ierni adevărate, gazoanele din interiorul continentului se îngălbenesc de obicei la sfârșitul lui noiembrie și rămân în repaus până în februarie sau martie. Pe coastele blânde, sau în general în climatele fără îngheț, rămâne adesea verde tot anul. Nu există o metodă sigură de a forța culoarea de iarnă așa cum se face prin însămânțare suplimentară la alte gazoane de sezon cald; planta pur și simplu așteaptă să treacă frigul.

Cum o împiedici să scape din gazon

Trăsătura care face din iarba Kikuyu un gazon ușor de întreținut o transformă, în afara unei limite tunse, într-o problemă reală. UC Cooperative Extension o descrie drept o buruiană perenă extrem de agresivă odată ce scapă din cultură, formând covoare groase care sufocă straturile de grădină, elimină plantele mai lente și creează un pericol de împiedicare în gazonul unde nu este dorită. A fost introdusă în locuri precum California în jurul anului 1918 pentru controlul eroziunii pe malurile canalelor, iar de acolo a ajuns o buruiană listată oficial. Se răspândește pe trei căi deodată: prin semințe, purtate de vânt și de echipamentele de cosit; prin fragmente de tulpină vii, deoarece aproape orice bucată cu un nod formează rădăcini acolo unde ajunge; și prin stoloni sau rizomi care pur și simplu cresc pe sub sau în jurul unei margini fizice care nu este suficient de adâncă.

• Îngroapă o bordură de cel puțin 15 până la 20 cm adâncime în sol, între un gazon de Kikuyu și orice strat pe care vrei să îl protejezi.
• Scoate petele noi cât sunt încă mici. Odată stabilită, smulgerea manuală ridică rareori fiecare fragment de stolon.
• Evită săpatul cu freza sau cultivarea rotativă acolo unde este prezentă iarba Kikuyu, deoarece toacă rizomii în fragmente care formează fiecare rădăcini separat și înrăutățește infestarea.
• Curăță mașinile de tuns și uneltele înainte de a trece dintr-o zonă infestată pe teren curat.

Dăunători, boli și siguranța animalelor de companie

Principala boală specifică acestei specii este îngălbenirea Kikuyu, cauzată de ciuperca Verrucalvus flavofaciens. Se manifestă prin pete galbene circulare, cu diametrul de la aproximativ 10 cm până la 1 metru, care se extind spre exterior în timp ce centrul moare și nu se mai regenerează niciodată. Niciun fungicid nu este în prezent omologat pentru ea; un program de fertilizare puternic și complet poate masca simptomele, dar nu vindecă infecția de bază, iar gazoanele grav afectate sunt de obicei reparate prin săparea centrelor moarte și replantare. Afidele și omizile defoliatoare apar ocazional pe un gazon luxuriant și supra-fertilizat, dar rareori au nevoie de mai mult decât un jet puternic de apă pentru a fi ținute sub control. În privința siguranței, iarba Kikuyu nu apare pe listele ASPCA de plante toxice sau netoxice pentru câini, pisici sau cai, iar de un secol este pășunată de vite și oi în climatele calde fără a fi considerată un pericol pentru animale în condiții normale.