Filodendron roșiatic

Philodendron erubescens își câștigă numele de la latinescul erubescens, a roși, iar trăsătura se vede chiar înainte să citești eticheta: fiecare frunză nouă iese învelită într-o teacă subțire, hârtioasă, roșu-roz, un catafil, care se despică și dezvăluie o frunză cu fața de dedesubt arămie sau roșu-vișinie. Este un aroid cățărător din pădurile tropicale ale Columbiei, înrudit cu mult mai comunul filodendron cu frunze în formă de inimă, dar considerabil mai pretențios în privința luminii și a suportului. Dă-i ceva pe care să se cațere și suficientă lumină ca să păstreze pigmentul roșu vizibil, și devine una dintre cele mai spectaculoase plante agățătoare de apartament; lipsit de lumină, creșterile noi ies verzi simplu, în loc de roșii. Majoritatea soiurilor vândute în magazine, inclusiv Red Emerald și Burgundy, sunt selecții ale acestei specii, nu plante separate.

Lumina și de ce frunzele noi rămân roșii

Filodendronul roșiatic vrea lumină puternică, filtrată, genul pe care îl obții la un pas distanță de o fereastră orientată spre est sau spre sud, cu o perdea transparentă. Soarele direct de amiază arde frunzele noi, subțiri, în doar o zi, lăsând pete palide, crocante, în timp ce un loc prea întunecos împinge planta spre creștere complet verde: nuanța arămie de pe frunzele noi se dezvoltă doar cu suficientă lumină cât să declanșeze pigmenții de dedesubt. Dacă o plantă care obișnuia să roșească începe să producă frunze verzi simple, acesta este primul semn că trebuie mutată mai aproape de o fereastră, nu o problemă de hrănire. Câteva ore de soare blând de dimineață intensifică roșul fără să-l ardă, motiv pentru care un pervaz orientat spre est depășește adesea în interior unul orientat spre sud.

Udarea și solul

Specia vrea un sol reavăn, dar niciodată îmbibat, ceea ce în practică înseamnă udat odată ce primii câțiva centimetri de la suprafață s-au uscat și lăsarea ghiveciului să se scurgă mereu complet. Folosește un amestec pe bază de sol lutos, bogat în materie organică, combinat cu scoarță de orhidee și perlit, ca aerul să ajungă la rădăcini; atât RHS, cât și North Carolina State Extension descriu solul natal al plantei ca fiind bogat și bine drenat, cu pH acid spre neutru. Udă mai puțin toamna și iarna, pe măsură ce creșterea încetinește, și pulverizează frunzișul sau așază ghiveciul pe o tavă cu pietriș, deoarece planta vine din pădurea tropicală umedă, iar aerul uscat de interior se vede primul pe marginile frunzelor, care se usucă și se brunifică.

Umiditate și temperatură

Menține planta între aproximativ 18 și 29 de grade Celsius; sub această limită creșterea se oprește, iar în majoritatea climatelor temperate acest filodendron supraviețuiește afară doar în zonele USDA 10 până la 12, deci oriunde altundeva este o plantă de interior tot anul sau un exemplar de seră. Vine din pădure tropicală umedă, așa că este cea mai fericită peste umiditatea medie din locuință: o baie, o bucătărie sau un loc lângă un umidificator păstrează frunzele lucioase, în timp ce aerul uscat și încălzit iarna este cea mai frecventă cauză a vârfurilor brunificate.

Dirijarea pe un suport

Lăsată fără suport, este o liană întinsă; dacă primește un stâlp cu mușchi sau un totem de scoarță, se cațără și produce frunze vizibil mai mari, pentru că rădăcinile aeriene se pot prinde de stâlpul umed și pot absorbi umiditate din el, nu din aerul uscat. Leagă lejer creșterile noi de suport la fiecare câteva noduri, până când rădăcinile aeriene se prind singure, și menține stâlpul umed prin pulverizare, ca acele rădăcini să rămână active. Într-o seră sau într-un loc adăpostit, ferit de îngheț, poate urca doi metri și jumătate până la patru metri în cinci până la zece ani, potrivit RHS; cultivat ca plantă de apartament, este de obicei păstrat mult mai scund, prin tăieri regulate.

Fertilizarea și tăierea

Fertilizează cu un îngrășământ lichid echilibrat, la doza recomandată pe etichetă, aproximativ o dată pe lună, primăvara și vara, și oprește toamna și iarna, când creșterea încetinește. Taie tulpinile alungite chiar deasupra unui nod primăvara; planta se ramifică de la tăietură, ceea ce o menține mai stufoasă decât dacă lași o singură liană să crească nelimitat. Păstrează orice secțiune sănătoasă de tulpină pe care o îndepărtezi, în loc s-o compostezi, pentru că înrădăcinează ușor.

Înmulțirea din butași de tulpină

Butașii de tulpină sunt metoda sigură de a înmulți acest filodendron. Taie o secțiune cu cel puțin un nod și o frunză, lasă tăietura să se calusifice o oră, apoi pune-o în apă sau într-un amestec umed de perlit și mușchi sphagnum. Rădăcinile apar de obicei în două până la patru săptămâni, într-un loc cald, luminos, ferit de soare direct; plantează butașul în ghiveci odată ce rădăcinile au câțiva centimetri lungime. Un butaș luat cu o rădăcină aeriană deja atașată tinde să se instaleze cel mai repede, pentru că acea rădăcină poate începe imediat să absoarbă umiditate.

Dăunători, greșeli frecvente și toxicitate

Păianjenii roșii și păduchii lânoși sunt cele mai frecvente probleme, mai ales la plantele ținute prea uscate; pânza fină la subsuoara frunzelor sau grămăjoarele albe, pufoase, de pe tulpină sunt semnul, iar ambele răspund la o ștergere temeinică urmată de săpun insecticid. Cea mai frecventă greșeală nu ține de stropitoare, ci de fereastră: mulți dau vina pe udarea excesivă pentru frunzele îngălbenite, când problema reală este prea puțină lumină pentru ca planta să folosească apa primită, așa că verifică nivelul de lumină înainte să reduci udarea. Ca și ceilalți filodendroni, seva conține cristale de oxalat de calciu care irită gura și pielea, clasificate ca toxicitate scăzută de North Carolina State Extension; specia nu apare pe listele ASPCA de plante toxice sau netoxice, așa că trateaz-o ca pe orice alt filodendron și ține-o departe de animalele de companie și de copiii care mestecă frunze.