Cartof

Solanum tuberosum nu crește din sămânță, ci din cartofi de sămânță, bucăți de tubercul care poartă cel puțin un ochi. Un sac de cartofi de sămânță germinați, cumpărat la sfârșitul iernii, este gata de plantat în câteva săptămâni, iar un singur rând de 3 metri poate da câteva kilograme de tuberculi până la sfârșitul verii. Cele două decizii care contează cel mai mult sunt momentul, sol de cel puțin 7°C înainte de plantare și niciun frunziș expus în timpul unui îngheț târziu, și adâncimea, mușuroit repetat, astfel încât tuberculii în dezvoltare să nu vadă niciodată lumina. Dacă le faci bine pe acestea două, restul culturii se îngrijește aproape singur.

Alegerea cartofilor de sămânță și a soiurilor

Solanum tuberosum a fost domesticit în Anzii înalți, lângă lacul Titicaca, în Peru și Bolivia, probabil acum 7.000-10.000 de ani, cu mult înainte să devină una dintre culturile de bază cultivate azi la scară largă, din China și Rusia până în Polonia, Ucraina, Germania, Statele Unite și India. Soiurile de grădină se împart în trei grupe de timp: cartofii extratimpurii se scot ca cartofi noi la 9-12 săptămâni de la plantare, cei semitimpurii urmează câteva săptămâni mai târziu, iar soiurile de sezon principal stau cel mai mult în pământ și se păstrează cel mai bine peste iarnă. Cumpără cartofi de sămânță certificați, fără boli, în loc de tuberculi de supermarket, care sunt adesea tratați cu inhibitor de încolțire și au un risc mai mare de viroze. Potrivește tipul cu planurile tale: cei timpurii pentru cartofi mici de salată pe timpul verii, cei de sezon principal pentru grosul rezervei de iarnă.

Germinarea prealabilă înainte de plantare

Germinarea prealabilă, așezarea cartofilor de sămânță cu ochii (mugurii mici, dormanți) în sus, în cofraje de ouă sau tăvi puțin adânci, dă un avans sezonului. Așază-i într-un loc luminos, ferit de îngheț, pe un pervaz răcoros sau pe o verandă neîncălzită, din a doua jumătate a lunii ianuarie în regiunile mai blânde, până la începutul lunii martie mai spre nord, și lasă-i până când mugurii ajung la circa 5 cm. Îndepărtează toți mugurii, în afară de doi sau trei dintre cei mai puternici și compacți de pe fiecare tubercul; lăstarii subțiri și palizi, produși la întuneric, sunt slabi și se rup ușor la plantare. Germinarea prealabilă nu este esențială pentru soiurile de sezon principal, care oricum au mai mult timp să crească, dar aduce în mod constant soiurile timpurii cu două-trei săptămâni mai devreme.

Amplasament, sol și adâncimea de plantare

Cartofii au nevoie de un amplasament deschis, însorit, fără umbră mai mult de o oră-două pe zi, și care să nu fie într-un buzunar de ger, pentru că lăstarii tineri sunt distruși de un îngheț târziu de primăvară. Încorporează multă compost sau gunoi de grajd bine fermentat în strat, în toamna sau iarna precedentă; cartofii sunt plante pretențioase și se descurcă prost într-un sol subțire și tasat. Vizează un pH de 6,0-6,5 pe un teren obișnuit, sau chiar 4,8-5,8 dacă solul tău are un istoric de râie comună, deoarece organismul care o provoacă se descurcă greu în condiții mai acide. Nu planta până când solul nu a atins cel puțin 7°C; plantarea într-un sol rece și umed invită putregaiul înainte ca lăstarii să apară măcar. Așază cartofii de sămânță la 7,5-15 cm adâncime, mai puțin adânc pentru culturile timpurii plantate într-un sol blând, mai adânc pentru plantările mai târzii, distanțând soiurile extratimpurii la 30 cm între ele, pe rânduri la 60 cm distanță, iar soiurile de sezon principal la 37 cm între ele, pe rânduri la 75 cm distanță.

Udare și fertilizare

Plantele deja instalate tolerează perioade scurte de secetă, dar apa devine critică odată ce începe înflorirea și tuberculii încep să se îngroașe sub pământ; o secetă prelungită în această etapă produce tuberculi mici, deformați sau goi pe dinăuntru, care nu-și mai revin. Udă abundent pe vreme uscată, în loc de udări dese și mici, și dirijează apa spre sol, nu peste frunziș, pentru că frunzele umede rămase ude peste noapte favorizează mana. Cartofii cultivați în teren deschis rareori au nevoie de fertilizare suplimentară dacă stratul a fost bine pregătit dinainte. Culturile din containere sunt excepția: amestecă un îngrășământ echilibrat în compost la plantare, sau începe o fertilizare lichidă după circa șase săptămâni, pentru că nutrienții se spală din ghivece mai repede decât din solul de grădină.

Mușuroirea pe măsură ce plantele cresc

Când lăstarii ajung la circa 23 cm înălțime, trage pământ în jurul bazei fiecărei plante cu o sapă, lăsând expuși doar ultimii 10 cm din frunziș. Repetă la câteva săptămâni pe măsură ce creșterea continuă, formând o brazdă de 20-30 cm înălțime până la mijlocul verii. Mușuroirea face două lucruri deodată: îngroapă tuberculii în dezvoltare suficient de adânc încât lumina soarelui să nu-i atingă niciodată, și adaugă adâncime suplimentară de înrădăcinare, unde se pot forma tuberculi noi de-a lungul tulpinii îngropate. Omiterea acestui pas este cel mai frecvent motiv pentru care cartofii cultivați acasă se înverzesc lângă suprafață.

Dăunători și boli de urmărit

Mana este boala cea mai importantă: un patogen cu răspândire rapidă, favorizat de vremea caldă și umedă, care înnegrește frunzele și prăbușește întreaga plantă în câteva zile, și care poate coborî până în tuberculi dacă aceștia rămân în pământ umed. Soiurile timpurii, scoase din pământ înainte ca mana să se instaleze de obicei, la mijlocul sau sfârșitul verii, o evită în mare parte. Râia comună produce pete aspre, plutoase, pe coajă, mai degrabă estetice decât periculoase, și este cea mai gravă în sol uscat și alcalin. Gândacul de Colorado și larvele sale dungate despoaie frunzișul suficient de repede pentru a opri creșterea dacă nu sunt culese devreme, în timp ce larvele moliei tuberculilor de cartof sapă în tuberculii depozitați, lăsați expuși aproape de suprafață. Viermii sârmă, larvele gândacilor pocnitori, sapă găuri înguste prin tuberculi în solul convertit recent din pajiște, iar melcii fac același lucru în straturile umede de sezon principal, aproape de recoltare.

Recoltare, întărirea cojii și depozitare

Cartofii noi sunt gata de scos din soiurile extratimpurii la 9-12 săptămâni de la plantare, în general odată ce plantele înfloresc sau frunzele de jos încep să se îngălbenească; scoate cu furca o plantă de probă înainte de a te apuca de tot rândul. Soiurile semitimpurii urmează pe parcursul lunilor iulie și august, iar soiurile de sezon principal sunt lăsate până când frunzișul se usucă natural, din a doua jumătate a lui august până în octombrie, semn că pielița s-a întărit suficient pentru depozitare. Lasă tuberculii de sezon principal proaspăt scoși să se întărească 10-14 zile într-un loc răcoros și umed, la circa 10-15°C, pentru a le întări coaja înainte de depozitare. Depozitează doar tuberculi curați, neatinși și uscați, la întuneric, la 4-10°C, cu umiditate ridicată, în saci de hârtie sau de iută, nu de plastic, și verifică depozitul la câteva săptămâni; un singur tubercul putrezit se răspândește rapid într-un sac.

Greșeli frecvente și problema tuberculilor înverziți

Tuberculii cu coaja verde sunt cea mai frecventă problemă la cartofii cultivați acasă, cauzată de lumina care îi atinge în timpul creșterii sau al depozitării. Expunerea la lumină declanșează producția de solanină și glicoalcaloizi înrudiți, care se concentrează în țesutul verde, în muguri și în frunze și tulpini, dând un gust amar și, în cantitate mare, provocând greață și tulburări gastrointestinale la oameni și animale de companie. Taie generos orice pată verde, sau aruncă tuberculii verzi în întregime, și nu planta niciodată cartofi care au fost lăsați neacoperiți de sol. Alte greșeli frecvente: plantarea prea devreme într-un sol rece, îmbibat cu apă, înainte de pragul de 7°C; udarea de deasupra pe vreme umedă, care răspândește sporii de mană; și omiterea întăririi cojii înainte de depozitare, ceea ce scurtează timpul de păstrare de la luni la săptămâni. Rotația cartofilor pe un strat diferit în fiecare an, evitând terenul pe care au crescut roșii sau alte solanacee în sezonul anterior, împiedică acumularea presiunii de râie și mană provenite din sol.