Petunia de grădină

O petunie de grădină cumpărată recent, dintr-un pachet de șase de la pepinieră, este de obicei deja înflorită și va continua să înflorească aproape neîntrerupt de la plantare până la primul îngheț puternic, dacă are soare deplin, apă regulată și fertilizare lunară. În ciuda mirosului vag de tomate al frunzelor zdrobite, Petunia ×atkinsiana nu este o specie care crește sălbatic nicăieri: este un hibrid complex de grădină, iar fiecare soi vândut astăzi, de la tipurile compacte pentru straturi până la seriile agățătoare pentru coșuri, provine din aceeași încrucișare. Se comportă ca o anuală aproape peste tot, murind la primul ger, și rezistă afară tot anul doar în cele mai blânde climate. Cel mai important lucru de știut înainte de plantare este că are nevoie de mai mult soare și de apă mai regulată decât se așteaptă majoritatea oamenilor de la o plantă mică, de strat.

Un hibrid, nu o specie sălbatică

Petunia ×atkinsiana este numele acceptat (GBIF) pentru roiul hibrid complex obținut din două specii sălbatice sud-americane: Petunia axillaris, o petunie albă, parfumată seara, originară din sudul Braziliei până în centrul Argentinei, și Petunia integrifolia, o specie mai mică, cu flori violet-purpurii, originară din sudul Braziliei, Uruguay și nord-estul Argentinei. Pepinierele și sursele mai vechi o vând de obicei sub sinonimul Petunia ×hybrida, aceeași plantă, altă etichetă. Pentru că este un hibrid, nu o specie sălbatică, nu are propriu-zis o arie de răspândire naturală, ci doar origini de grădină și de câmpuri experimentale care merg înapoi până la crescătorii britanici și francezi din secolul al XIX-lea, care au încrucișat cele două specii părinte.

Ce cumperi dintr-un centru de grădinărit se împarte în câteva grupuri practice, nu în subspecii botanice. Tipurile Grandiflora au cele mai mari flori, cele mai încrețite, dar se vatămă cel mai repede la ploaie puternică. Tipurile Multiflora sacrifică din mărimea florii în favoarea numărului mare de flori și rezistă mult mai bine la intemperii. Seriile compacte, tufoase sau agățătoare, selecționate pentru coșuri suspendate și acoperirea solului, sunt cele care se revarsă peste ziduri și jardiniere la mijlocul verii. Toate rămân Petunia ×atkinsiana, doar selecționate pentru porturi diferite.

Lumină și unde o plantezi

Oferă-i soare deplin, șase ore sau mai mult de lumină directă pe zi. Se descurcă anevoie la două până la șase ore de umbră ușoară, dar numărul de flori scade vizibil și tulpinile se alungesc și se subțiază, căutând lumina. I se potrivesc bine un strat însorit, un coș suspendat sub cer deschis, o jardinieră orientată spre sud sau un ghiveci mare pe o terasă luminoasă. Alege un loc ferit de vânt puternic, uscător, tulpinile subțiri și florile mari ale petuniei se deteriorează amândouă în poziții expuse, iar vântul usucă și ghivecele mult mai repede decât se așteaptă majoritatea grădinarilor.

Udarea, fără să o îneci

Petuniile instalate în sol au nevoie de aproximativ 2,5-5 cm de apă la fiecare șapte până la zece zile, aplicate ca o udare abundentă, nu ca stropiri dese și mici; udarea deasă și ușoară obișnuiește rădăcinile să rămână superficiale și face întreaga plantă mai puțin rezistentă într-o perioadă caniculară. Udă la bază, nu pe deasupra, acolo unde este posibil: florile și frunzișul ude, care rămân umede peste noapte, sunt exact ce invită mucegaiul cenușiu și pălirea petalelor pe vreme umedă. Ghivecele și coșurile suspendate se usucă mult mai repede decât solul de grădină, din cauza volumului mic și a expunerii constante la aer, așa că verifică-le zilnic pe vreme caldă, nu după un program fix de grădină.

Sol, ghiveci și fertilizare

Petuniile vor sol ușor, bine drenat, de fertilitate medie, cu un pH în jur de 6,0-7,0. Tolerează un sol destul de sărac, atât timp cât drenajul este bun, rădăcinile înecate sunt o problemă mult mai mare decât solul slab. În argilă grea sau în straturi joase care rămân ude, un strat înălțat sau o brazdă ridicată rezolvă majoritatea problemelor de drenaj. Fertilizează lunar cu un îngrășământ echilibrat pe tot sezonul de vegetație, pentru a susține înflorirea abundentă și continuă pentru care este cultivată această plantă. Plantele din ghivece și coșuri sunt udate mai des, ceea ce spală mai repede nutrienții din amestec, așa că în general au nevoie de fertilizare mai frecventă decât același soi plantat într-un strat.

Ciupit și îndepărtarea florilor ofilite pentru înflorire neîntreruptă

Ciupește vârful de creștere cu circa 2,5 cm, înainte sau la scurt timp după plantare. Pare contraproductiv pe o plantă deja înflorită, dar forțează ramificarea laterală și produce o plantă mai plină, cu înflorire mai lungă, în loc de câteva tulpini lungi și rărite. Politica de îndepărtare a florilor ofilite depinde de soi: tipurile cu flori mari și cele cu flori duble opresc formarea de muguri noi dacă florile ofilite rămân pe plantă, așa că îndepărtează-le regulat pe tot parcursul sezonului. Multe dintre soiurile agățătoare și Multiflora, cu flori mai mici, vândute azi, sunt selecționate să fie autocurățătoare, scăpând singure de florile ofilite, și tolerează o abordare mai relaxată.

Dăunători și boli

Afidele și gărgărițele de frunze sunt cele mai frecvente probleme de insecte, ambele tratabile cu un jet puternic de apă sau săpun insecticid, înainte ca populația să crească. Melcii și limacșii atacă mai ales transplantele tinere, pe vreme umedă de primăvară. Pe partea de boli, putregaiul de rădăcină și mucegaiul cenușiu sunt cele două de urmărit, ambele legate de sol ud, circulație slabă a aerului sau udare pe deasupra, iar unele soiuri numite arată o rezistență notabil de slabă la putregaiul de rădăcină și tulpină provocat de phytophthora, în sol îmbibat. Virusul mozaicului tutunului apare ocazional și el, recunoscut după frunzele noi pătate și deformate, și nu există tratament odată ce o plantă este infectată, elimin-o și arunc-o, nu o compostă.

Este petunia de grădină o perenă? Rezistență și iernare

Petunia de grădină are o clasificare de rezistență RHS H2, tolerantă până la aproximativ 1-5°C, dar distrusă complet de un îngheț puternic, motiv pentru care este cultivată aproape peste tot ca anuală semirezistentă, plantată afară după ultimul îngheț. Doar în zonele de rezistență USDA 10a-11b supraviețuiește constant afară tot anul, ca o adevărată perenă sensibilă, fără o dormanță de iarnă reală. Iernarea în casă a unei plante preferate, într-un loc luminos, ferit de îngheț, este posibilă, udată rar cât timp creșterea încetinește, dar majoritatea grădinarilor pornesc pur și simplu de la sămânță nouă sau plante de pepinieră în fiecare primăvară, pentru că soiurile hibride numite nu se reproduc identic din propria sămânță.

Petunia de grădină și siguranța animalelor de companie

Deși face parte din familia solanaceelor, alături de roșii și cartofi, o reputație care îi neliniștește pe unii deținători de animale, ASPCA listează petunia ca netoxică pentru pisici, câini și cai. Este una dintre puținele plante de strat, înfloritoare, sigure în mod constant pentru animale, într-o grădină sau pe o terasă folosită și de acestea, deși, ca la orice plantă, tot merită descurajat obiceiul animalelor de a roade un coș suspendat întreg.